in clipele ce trec astept mereu
La mine iar iubit-o sa revii
Sa imi alungi din negrele urgii
Ce-n sufleu-mi le port atat de greu
in clipele ce trec veni-vor tot urgii
Doar tu vei sti, ca chinu-mi este greu
De soarta mi-a fost dat sa-l port mereu
Ce trist voi fi mereu pan tu revii
in clipele ce trec astept cu dor
O adiere doar din partea ta
Ca un sarut iubita nestemata
Veni-vei tu, ca vantul, mai usor
Cu flori in par, cu un suras de stea ...
S-aduci pe vechi, iubirea mult visata ?
As vrea sa mai scriu
Nu am devenit o fiinta ingrata, ursuza,
Și totusi,
cuvintele mi-au inghetat.
Nu-mi mai pot pune dorul
zilnic pe cate-o pagina.
Eu,
simt aceia-si iubire,
sau poate
am intrat in zona de vid,
Dar totusi,
in fiecare zi
port sentimentele
in tropotul greu al fiintei.
Poate aceasta e poezie ce nu poate fi scrISĂ,
pagina ramanand zilnic alba
dar,
in suflet iubesc
o respiratie din alta lume.
imi recitesc pagina.
Ea nu-i capabila sa-mi cuprinda dorul, dar
sufletu-mi ploua,
cu lacrimi de fericire.
Cuvintelor ...
Aduc voua ofranda
Lacrimi ...
Nu ma parasiti ....
Va chem ca altadata,
Sa-mi mangaiati sufletul.
parinte, eu, venit-am de dincolo, din lume
Sa spun tot ce ma doare, sa las ce-i rau in mine,
Ca sa-mi descarc din greul chinului ce-l am,
Eu cer doar ascultare, alta dorinta n-am.
Venind pe asta lume, primii in dar pacate
Și prin botezul sfant doar sapte-mi sunt iertate
Au mai ramas vre-o doua, in mine sa le port,
doar chin sa am in suflet, graise al meu sort
Cand rasarii in viata, un sprinten caprior
O gingasa copila cu ochi caprui de dor,
imi alina tristetea, cu glasul sau soptit
Acea fiinta Sfinte, in inima-m primit.
Și asa trecu un timp, ce fericit eram,
Privirea-i calda, dulce, in suflet o simteam,
Al ei sarut fierbinte, fiinta mi-a topit
Cand o iubeam mai mult, zambind m-a parasit.
in acele clipe negre, de chinu-mi urgisit,
Scarbit, satul de viata, cand totul am pierdut,
Prostia-mi renastea, mai mare, tot mai mare
in ghearele-i alcolul m-a prins fara crutare.
Simtii atunci din neguri cum raul ma cuprinde
Și Moartea a ei mreje, le-tinde tot le-tinde
Și poate acum parinte, aici n-as fi venit
De nu aveam in suflet, un fraged rasarit.
D-atunci de dor muncit in fiecare ceas,
Visez cu ochi deschisi fantasme fara glas,
Ce-adesea ma inconjur cu calde mangaeri,
Dar visu-mi risipesc in grele intristari.
Ce pot sa fac parinte de dor ma prapadesc,
Copila m-a uitat, eu mult o mai iubesc,
Venii la tine sfinte ca chinul meu sa-l spun,
Și sa acult porunca Divinului prea bun.
Pacatu-ti este greu, si far asemanare,
Dar vad un suflet cald, ce cere indurare
Și de-i fi tu acela fara vre-un gand meschin,
iti da-voi indurare, de-ti duci chinul di-n plin.
Sa mergi spre pocainta, Sa rabzi in asta viata,
De ve-i purcede intocmai, iti da-voi si speranta,
Dar viata asta scurta, Stingher sa o fereci,
Și poti avea de toate, in cerul meu, pe veci.
