Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 07.11.2008 06:29
JUcarIILE STRICATE
Cine n-a vazut un copil care jucandu-se isi face din zdrente o papusa, sau un tren din bucati de lemn, vine cineva, un om in toata firea si da cu piciorul acestor nevinovate jucarii. Copilul isi ridica privirea si se uita cu mirare la intrusul care ii stricase jucariile. Dar cel mare si tare, nu realizeaza distrugerea universului creat de micut, si isi continua maiestuos drumul considerand ca a facut o mare bravura. invinsele jucarii si constructorul lor ad-hoc au ramas nemiscate intr-o intrebare nevinovata; ce o fi avut omul asta cu noi?
De multe ori in viata se intampla ca unii dintre noi sa le stricam jucariile altora, si apoi sa privim cu nepasare la distrugerea pricinuita. Unii cred ca numai ei stiu, numai ei cunosc, si au autoritatea morala de a distruge totul in fata lor, fara reticente, fara menajamente, fara regrete. Acestia sunt cinicii si sadicii fara de sentimente, fara o credinta in vreun lucru cat de cat sfant. Nu poti sa-i cunosti, fiindca au fata umana, dar sufletul lor e negru, precum carbunele de Anina, unde si-au dat viata oameni pentru ca noi sa avem lumina si caldura. Atunci cand cu ganduri ascunse vrei sa castigi ceva mai mult pierzi. Nu strica jucariile altora. Nu promite si apoi nu mai da. Nu da niciodata si apoi cere inapoi. Prin aceste gesturi si purtari, nu faci altceva decat sa-ti incalci principii care de fapt nu le-ai avut. Sa devii dintr-odata din binefacator un om de nimic, un adevarat distrugator de suflete. Este cel mai trist lucru din lume, sa oferi un cadou si apoi sa-l iei inapoi cu forta sau prin alte mijloace dure.
Totusi se intampla si asa ceva in viata.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 15.11.2008 01:48
MINERII, SAU ,,,FEtELE NEGRE'"
in cele ce urmeaza voi incerca sa redau cate ceva din viata minerilor surprinsa de scriitori de a lungul vremurilor. Mineritul isi are inceputurile din vremuri foarte indepartate, dar foarte putini scriitori si-au asumat raspunderea de a scrie despre aceasta categorie sociala. Ma voi referi la aspecte gasite la indemana. Va fi doar o trecere in revista a unor scrieri despre mineri si minerit.
Prima carte care m-a impresionat avand in continutul ei o descriere a mediului minier, a fost romanul scriitorului francez Emile ZOLA ( 1840-1902 ),,Germinal" , in continutul cartii e o descriere destul de ampla despre viata amara a minerilor.
in fapt opera lui Zola fiind in majoritate o epopee sociologica bazata pe o documentare stiintifica si obiectivitate.
Un alt roman in care se vorbeste despre minerit este cel a scriitorului Irwing STONE ,,Bucuria vietii" despre viata marelui pictor olandez Vincent van GOGH, in care minerii sunt numiti fete negre (gueules noires). Aceste fete negre, traiau in colibe mizere intr-o mizerie usor de inteles chiar daca vom face o translatie de un secol si vom reveni in Romania antebelica si chiar postbelica, in centrele minere si mai ales in Valea Jiului.
Am si azi in memorie un reportaj a ziaristei Sanziana POP, scris prin 1964 in revista ,,Luceafarul", realizat la minele de la Lesul Ursului unde tocmai eram detasat si lucram acolo in zilele reportajului. Azi cand mi-aduc aminte ma intreb de unde a avut curajul acea tanara atunci sa scrie realitatea asa cum era, despre conditiIle destul de grele din acele mine, dar si din exteriorul lor.
Motto ,,Muscand din borcanele de mustar, golite de monopol".
Ce se poate intelege din acest moto? Prea multe nu pentru un cititor ne avizat, dar pentru cei care au trait in centrele miniere din Romania secolului XX isi vor da seama ca aceasta era o trista realitate. in orasele miniere, intotdeauna izolate de restul civilizatiei, locul de intalnire dupa iesirea din subteran era birtul. Acest cuvant birt era folosit de toata lumea ca fiind un fel de restaurant, un bufet cu mese scalciate, scaune schioape, obosite de prea multa folosinta, cu multa mizerie. La aceste localuri, daca le putem spune asa, paharele erau intotdeauna din plastic fiindca rezistau multelor trantituri sau dintr-o sticla groasa care proveneau de obicei din borcane de mustar sau dintr-o sticla groasa care se ciobeau mai greu si mai rar erau din sticla subtire. Aici la iesirea din sut, minerii se opreau pentru trage dusca de rachiu alb sau alte bauturi spirtoase neaparat tari si mai rar bere, caci aceasta nu se gasea decat la zile mari. Consumatorii fiind deopotriva mineri, vagonetari, maistri sau chiar ingineri. Printre acestia isi desfasurau activitatea si diversi informatori. Turnator ai militiei sau chiar ai sefilor ierarhici, care astfel aveau informatiile necesare pentru a putea sa-si struneasca si stapaneasca supusii.
Personal am ajuns printre mineri din intamplare. Era prin ianuarie 1958 si fusesem prin Ploiesti, Turda, prin Hunedoara, Simeria sa-mi caut de lucru dar nici nu prea stiam ce caut si nici nimeni nu-mi dadea ceva concret de facut, asa ca ma aflam de cateva ore bune in gara Vintul de Jos si nu-mi gaseam o directie de mers. Elevii se intorceau din vacanta de iarna si umpleau salile de asteptare pentru a se urca intr-un anumit tren spre o anumita directie. Astfel ca am intrat in discutie cu niste astfel de elevi de la o profesionala din Zlatna nestiind ca peste cateva zeci de ore imi vor deveni colegi de scoala. M-au intrebat ce fac pe acolo si fiindca raspunsurile mele erau pentru ei destul de corecte si concrete mi-au propus sa merg cu ei la scoala la care invatau pentru a ma inscrie la clasa de mineri a scolii profesionale din Zlatna. Ideea mi-a suras si pentru ca nu aveam ceva mai bun de facut, m-am urcat cu ei in trenul care mergea spre Alba Iulia si de acolo in celebra ,,mocanita" care avea sa ma duca spre Zlatna o localitate cu istorie in minerit, cum aveam sa aflu mai tarziu si unde aveam sa raman cativa ani buni, pentru a deveni ceea ce am ramas pentru tot restul vietii, miner si mai apoi maistru miner, devenind pensionar din aceasta meserie. Astfel am inceput o noua viata de elev, caci am fost primit cu bine la aceasta scoala profesionala de ucenici de unde am inceput incet dar sigur sa urc treptele vietii.
Complicat sau nu, atunci nu am dat prea mare importanta schimbarii mele, devenind un elev constiincios si silitor, in contradictie cu altii. in fond aceasta profesionala cum era denumita de catre toata lumea, era un fel de scoala a copiilor saraci, care isi doreau cu ardoare o meserie. Eu am fost inscris la o clasa de mineri, caci nu aveam pe atunci decat 6 clase, fiind supus unor examene de diferenta pentru a recupera materia predata in primul trimestru pe care le-am trecut destul de bine in asa fel, ca la sfarsitul anului am luat premiul intai la clasa mea, ceea ce a facut pe multi sa creada ca sunt un oarecare fenomen.
in tomna anului 1958 la venirea din vacanta prima zi de scoala a coincis cu prima zi de practica. Atunci am vazut prima data o mina pe viu in viata mea, aceasta fiind mina de mercur de la Valea Dosului, Izvorul Ampoiului de astazi. O localitate situata la circa 7 kilometri de Zlatna pe drumul ce duce spre Abrud. Contactul cu mina si mineritul nu mi s-a parut o surpriza pentru mine deoarece eu lucrasem inainte intr-o rafinarie si eram obisnuit cu anumite procese tehnologice si mai complicate. Fusesem pe niste santiere de constructii din Ploiesti, acolo unde mai tarziu avea sa fie construita prima fabrica de detergenti din Romania, respectiv fabrica ,,DERO" sau pe santierul postei mari din Ploiesti. in plus mai lucrasem si la gostatul din Valea calugareasca ca zilier si eram obisnuit cu fel de fel de munci foarte diversificate.
Primul contact cu mina era apelul, aici trebuia sa te prezinti intr-o stare buna, adica satul si cu lampa de carbid plina. Fiind anul 2 de studiu puteam sa intram in mina, asa se face ca maistrul Joita un om foarte de treaba s-a uitat la noi si ne-a masurat pe fiecare cu privirea evaluandu-ne puterea fizica in primul rand si dupa aceea urmand sa vada cam ce stim si din teorie. Chiar din prima zi am fost selectat sa intru in mina care nu era departe de sala de apel. De fapt la diferite nivele erau sapate in coasta dealului mici guri de mina, denumite galerii, armate cu lemn sub forma hexagonala. Distanta de la gura minei pana la fronturile de lucru nu depasea cateva zeci de metri , rareori ajungand la suta de metri.
La aceasta mina se exploata minereu de mercur, acel cinabru rosu, un fel de roca nu prea dura si foarte sfaramicioasa, care supusa incalzirii elibera mercurul sub forma de vapori care se condensau si se transformau in mercurul lichid pe care il cunoastem din banalul termometru.
Primul miner cu care am luat contact direct a fost un tip foarte deschis care ne-a luat drept copiii lui si se numea Mertan, insa toti ii ziceau ,,Martan". Ajunsi la frontul de lucru, dupa ce am mers prin galeria intunecoasa luminasi fiind doar de lampa cu carbid, am urcat cateva scari de lemn pana in abataj de unde trebuia sa extragem minereul. Echipa era formata de obicei din trei persoane, un miner care era seful de echipa, un ajutor miner si un vagonetar adica un muncitor necalificat. Noi ucenicii am fost trimisi sa completam aceasta formatie pentru a se scoate ceva minereu in plus. Echipamentul nostru de protectie consta intr-o casca de protectie din ceva asemanator textolitului, salopete si bocanci obisnuiti. Bine inteles fiecare om avea o lampa individuala cu carbid care ne lumina tot timpul cu o flacara care nu lumina intotdeauna constant.
- Totul depindea de experienta si cunostintele celui care o stapanea. De fapt ce insemna aceasta lampa? Era un mic butoias inchis ermetic umplut cu carbid peste care picura printr-un orificiu interior apa, carbidul in contact cu apa elibera acetilena care aprinzandu-se dadea lumina necesara. Minele de mercur, si in general minele de minereu erau iluminate cu astfel de lampi. Frontul de lucru era un perete in fata care trebuia dislocat cu ciocanul de abataj pneumatic unde roca permitea acest lucru sau se perforau gauri ce trebuiau sa fie apoi distruse cu explozivi pentru a disloca roca ce trebuia scoasa la suprafata ca fiind minereul util. Dupa impuscarea frontului se elibera o cantitate de minereu ce se evacua prin cele mai rudimentare mijloace adica cu lopata sau cu trocul de tabla si cu sapa. Acest material rezultat se arunca intr-un rostogol de unde se incarca in vagonete de lemn la acea mina si se scotea la suprafata, mergand la cuptoarele de mercur.
Pentru protectia noastra a muncitorilor frontul de lucru era armat cu lemn de brad sub forma trapezoidala care permitea ca dealul sa nu rupa lemnul si sa se surpe peste oameni.
De fapt erai ca intr-o camera de unde incepeai sa scoti piatra pur si simplu. Dupa primul contact cu baci Mertan, acesta s-a purtat cu noi foarte normal si amical in acelasi timp, aratandu-ne ce trebuia sa facem, apoi a inceput sa disloce cu pikhamerul roca cantand in gura mare de parca era pe varful dealului, si nu intr-un abataj la nu
stiu cati metri sub pamant.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 15.11.2008 01:49
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 20.12.2008 23:30
TalMaCIREA UNUI VIS
De la o vreme seara cand ma culc nu prea am griji. Știu bolile de care sufar. Pat unde sa dorm am. caldura in soba de teracota am. Astfel ca adorm linistit. Totusi mai zilele trecute, tocmai cand dragul nostru presedinte, ( fiindca am vazut ca a primit un premiu de simpatie po{cuvant cenzurat}ra) anuntase ca vom avea premier pe domnul Stolojan. Am adormit linistit caci fiind finantist Stolo va manevra banii asa cum trebuie. Dar peste noapte am inceput sa visez; Se facea ca sunt zbuciumat si nelinistit. Ma intrebam totusi de ce? Deodata se facea ca Sfantul Petru, venise pe Pamant trimis de Divinul Creator sa vada ce mai facem noi pamantenii, caci dupa cum se stie Creatorul nu ne are numai pe noi. Cum eu stateam asa cu capul pe o masa sub o salcie pletoasa de langa blocul nostru, ilustrul personaj ma bate usor pe umari, destul de familiar. Ce faci Mihaita? Ridic privirea si intorc usor capul. Sincer credeam ca e mos Aurel un vecin al nostru. Nu, nu era dumnealui. Deschid ochii si recunosc un chip destul de cunoscut, intreb;
- Dumneavoastra sunteti Sfantul Petru? La care simpaticul batran imi raspunde prompt; - Da eu sunt Sfantul Petru, stiu ca ma ai intr-o icoana din casa. Am ramas oarecum descumpanit, daca si pe asta o stia. Sfantul imi zice;
- Vad ca ai inceput sa visezi, si m-am gandit fiind prin zona sa-ti las un inger sa-ti talmaceasca visul. Prind curaj si ii spun batranului sfant;
- Nea Petrica pe dumneata parca te vad mai des decat pe alesii nostri!
- Se prea poate Mihaita, vin si eu mai rar, caci voi pamantenii v-ati inmultit destul de mult. Dar ma mir de alesii vostri, cum de nu va viziteaza mai des? Eu iti las acest inger si pe el intreba-l ce vrei si ce nu vrei. Astfel ca Sfantul Petru a plecat lasand un fel de Duh ce plutea pe langa mine. Și incep sa-l intreb pe inger;
- Crezi ca voi avea liniste in urmatorii ani?
- Da, imi raspunde ingerul, numai sa nu dai drumul la televizor si la radio. Pe strada nu vei mai auzi megafoanele facand reclama pentru cei care vor sa fie alesi. Ici colo pe cate un stalp vei mai vedea pozele lor. Dar asta sa nu te nelinisteasca, pe alesi nu ai sa-i vezi.
- ingerasule bun, incep eu sa-l lingusesc, dar tara noastra, Romania va avea parte de liniste?
- Dragul meu, imi zice ingerul; intrebarea ta este dificila; Numai Dumnezeu stie ce va fi! Atunci am sarit din somn si am incercat sa aflu unde sunt de fapt. Stupoare, eram in pat si ma trezisem, caci Cosava noastra care sufla pe aici de ceva vreme, deschisese plasa de tantari de la fereastra, si aceasta zdranganea de ma trezise.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 07.02.2009 07:11
NECESITATEA BIBLIEI
mariturisesc sunt un credincios moderat, ortodox prin nastere si nu renunt la aceasta religie. Nu am facut compromisuri nici altadata si nu am motive sa fac nici acum. Totusi cine n-a citit inca biblia il sfatuiesc sa inceapa citirea acestei carti, biblia fiind cea mai citita dintre toate cartile scrise pana in prezent. Biblia trebuie sa fie o carte deschISĂ in orice casa, aceasta carte deosebita nu trebuie citita doar de teologi. Umbland prin tara noastra, prin minunatii Munti Apuseni, am vazut ca in fiecare casa, in camera buna exista pe masa la loc de cinste o biblie masiva, cu un scris destul de mare pentru a putea fi citita si de batranii care nu prea aveau ochelari. in biblie sunt destule invataturi ce ar trebui urmate de toti muritorii. Nu trebuie sa luam aspectele dogmatice, acestea ramanand in seama teologilor. Biblia trebuie sa fie o carte deschISĂ, unde fiecare cititor isi poate gasi un anume fel de alinare, cautand acolo unde sufletul are nevoie de liniste si pace.
S-au facut multe referiri chiar la valoarea poetica a unor capitole din biblie, acei care studiind-o in profunzime au decis ca ilustrul imparat Solomon, intelept al imparatilor si imparat al inteleptilor, prin Cantarea Cantarilor a ridicat poezia la apogeul absolut.
Cantarea Cantarilor capodopera a poeziei universale aduce un elogiu neegalat iubirii pure, iubirii curate plina de semnificatii, ce astazi ni se par banale si desuete, dandu-le o interpretare minora. fara a concluziona, ori de cate ori aveti ceva ce va framanta nu ezitati, luati si cititi in biblie, veti vedea ca imediat ceva se va schimba in gandurile dumneavoastra. Daca nu aveti inca aceasta carte, faceti rost de una si va asigur ca nu veti regreta. Prin anii 1960 aceasta carte era pusa sub mare strictete, un OM deosebit adept al unui cult, vazandu-ma cautand aceasta carte mi-a facut cadou una pe care o pastrez, tinand-o la loc de cinste in casa mea. Niciodata nu am ingradit pe nimeni sa-si manifeste credinta, cu toate ca prin pozitia mea eram obligat de imprejurari sa ma port destul de inchis, dar n-am facut acest lucru. intotdeauna am lasat oamenilor libertatea de a crede in ceea ce ei considera ca este calea cea mai buna. Prin acest articol nu vreau sa fac nici un fel de apologie, doresc doar ca fiecare dintre noi sa fie lasat liber sa-si aleaga credinta ce o va urma.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 16.02.2009 07:22
NECUNOSCUTA
Ma aflam de cateva zile in acest oras. Dimineata birturile acestea de cartier nu sunt aglomerate. De obicei vin obisnuitiI, care isi beau aici cafelele sau cinzeaca de rachiu sau rom. Cafengiii obisnuiesc sa-si descante cafeaua aburinda si apoi sa plece.
De cateva zile veneam aici dimineata sa-mi iau micul dejun si apoi sa plec la treburile pentru care venisem in oras. in fiecare dimineata am observat ca la cateva mese in fata mea statea o persoana feminina, imbracata oarecum ciudat, iesita din comun chiar. Bluza ei avea o maneca colorata intr-un rosu-visiniu, iar cealalta maneca era de un violet nedefinit. Fusta foarte larga era construita parca din cercuri concentrice de culori diferite. parea a fi clovnul unui circ, venit sa-si bea cafeaua de dimineata. Și totusi nu era un clovn, fiindca in oras nu era nici un circ si in plus nici nu vazusem vreun afis sa fie vreunul in turneu. Și chiar ar fi fost interesant, un clovn femeie. in a patra zi de cand am observat fenomenul, femeia clovn fiind prezenta nu am rezistat curiozitatii si am intrebat-o pe fata care ne servea micul dejun, daca stie ceva despre persoana in cauza. Cu amabilitate mi-a spus ca poate sa-mi faca cunostinta cu ea. Nu stiam ce sa fac? Sa accept sau nu? Totusi fiind liber de orice obligatii, mi-am zis ca voi accepta. I-am dat ospatarei un biletel in care am scris; azi, aici, ora 18. Atat si nimic mai mult si am plecat cu problemele mele.
Surpriza mea avea sa fie totala. La ora 18 fix m-am prezentat sa-mi iau masa de seara. Locul imi era rezervat si nu mica mi-a fost surprinderea cand am vazut ca cineva ma astepta! parea o tipa necunoscuta privita din spate. Am dat sa ma asez la masa si atunci am vazut ca in fata mea se afla ,,femeia clovn''. imbracata simplu si decent. O bluza uni de culoare stanjeniu(violet) si o fusta de un albastru bleumarin mai mult spre azuriu, cumva nuantate.
in fata ei se afla o ceasca de cafea si biletul meu, lasat dimineata. Cu oarecare retinere s-a ridicat si a dat mana cu mine, fara sa spuna vreun nume. Eu totusi m-am recomandat si ne-am asezat la masa. Am intrebat-o daca doreste sa serveasca cina impreuna cu mine, insa m-a refuzat mai mult decat categoric. Ma simteam destul de stanjenit. intrebarile mele curgeau fara sa aflu vreun raspuns, axandu-se despre imbracamintea ei ciudata si ce o facea sa vina in acel loc in fiecare dimineata? Nu a putut sau nu a vrut sa-mi raspunda la nici o intrebare de a mea. intr-un tarziu parca venita din alta lume mi-a spus doar atat;- iti multumesc pentru invitatie si pentru ca nimeni nu a mai intrebat-o pana la mine ce face pe acolo, a acceptat invitatia mea, ca un gest de recunostinta. S-a ridicat de la masa, mi-a intins mana, am vrut sa o sarut, dar si-a retras-o cu o gratie usoara, adresandu-mi cateva cuvinte pe care nu le-am inteles si a plecat. Am ramas pur si simplu uluit. Nu stiam ce sa fac si ce sa raspund? De ce am invitat-o? De ce a venit? Astfel am ramas cu o mie si una de intrebari, la care nu le-am gasit raspunsul nici azi. in zilele cat am mai stat in acel oras nu am mai vazut-o. Nu stiu nici azi cine a fost? De unde venea? Și de ce a acceptat invitatia mea, refuzandu-mi orice alta oferta?
Mihai LEONTE
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
