Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 23.02.2009 07:42
OMULE!
Te crezi singur pe pamantul asta? Crezi ca numai tu ai ganduri si probleme?
Nu domnule! Daca tu ai o tolba de ganduri altii au mai multe. Tu ai o casa? Da.
Atunci ai o grija mai putin si acest gand nu te mai framanta. altii n-au casa lor si din acest motiv sunt pusi pe ganduri. Ai un venit din care sa-ti duci existenta, mai buna sau mai rea? Ai! Atunci nu-ti ramane decat sa-ti imparti acest venit cat mai judicios.
altii n-au nici un venit, dar au inca o tolba de ganduri! De unde sa faca rost de bani sa traiasca de azi pe maine. Avand o casa, ai si un pat. altii nu-l au nici pe acesta.
E iarna ai caldura in soba? Ai, fiindca ti-ai asigurat lemnele din vara. altii n-au fiindca nu si-au asigurat lemnele, fie n-au vrut, fie n-au putut. Ai copii? Ai. Sunt aranjati? Au un loc de munca? Au. Și totusi toata ziua te gandesti la ei. Asa este cand esti parinte. Și altii au copii, dar n-au unde sa lucreze chiar daca ar vrea. Și altii au copii, au unde sa lucreze, dar nu vor! Asa ca nu te mai plange ca tu ai probleme. Lasa-i pe altii sa se planga, caci si asa nu-i asculta nimeni.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 03.03.2009 19:57
4 martie 2009
Desigur ca un cutremur este un fenomen care nu poate fi uitat, daca are acele efecte distrugatoare ca cel din 4 martie 1977. La ora cutremurului eram schimbul 2 in subteran la Mina Centrala Suvarov si activitatea era spre finalul schimbului.. Echipele de transportat vagonetele aduceau ultimele garnituri spre a fi golite in rostogolul colector de la orizontul - 100. Minerii din fronturi inca isi mai pregateau fronturile pentru schimbul urmator. Am mers la nisa de serviciu din subteran sa-mi iau geanta cam in jurul orei 21 si un sfert. in timp ce mancam ce imi ramasese in servieta mea, am auzit doua bufnituri din strafundurile pamantului. Initial mi-am zis ca vreun abataj de la un alt sector din subteran explodase niste gauri lungi in care se folosea foarte multa dinamita. Fiindca unele echipe de mineri mergeau sa aduca lemnul de la putul principal, m-am deplasat si eu catre put. Aici aveam sa aflu ca avusese loc cutremurul, caci pentru scurt timp se intrerupsese energia electrica. Echipa de la intretinerea putului facea obisnuita revizie de sfarsit de schimb, inaintea inceperii transportului de personal. La iesirea din subteran aveam sa auzim ca in Bucuresti situatia era dezastruoasa. Ajungand acasa in cartierul Orasul Nou am gasit lumea iesita din blocuri agitata si nelinistita. Oamenii nu mai intrau in bloc fiindca la radio se anunta ca sunt posibile alte replici. in zona noastra Moldova Noua nu s-au produs pagube materiale deosebite. Pe atunci jucam sah prin corespondenta cu cineva din Bucuresti, i-am dat telefon si cu toate ca locuia la etajul 7 pe strada Liviu REBREANU, nu avut de suferit prea mult, fiindu-i spart doar un pahar dintr-o vitrina. in acelasi timp sefului meu i s-au spart 4 pahare de cristal locuind la etajul 2. Repercusiunile asupra psihicului uman aveam sa le aflu prin iunie, cand ma aflam in Sinaia la odihna si existau multi oameni la tratament psihologic intr-o clinica. Prea multe nu se stia de la fata locului decat ceea ce se prezenta la televiziunea romana. insa un coleg care isi vizitase fiica studenta in Bucuresti chiar in acele zile, ne povestea despre adevarata fata a dezastrului.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 15.03.2009 07:39
PICHETUL DE GRaNICERI
- La iesirea din Coronini spre sud-est, pe drumul ce merge spre Orsova, a fost candva pichetul de graniceri. Paznic de nadejde a granitei cu vecinii nostri sarbi, ochi magic al statului nostru in zona de sud vest. Aici erau cartiruiti granicerii care vegheau ca nimeni sa nu priveasca cel putin spre malul fost iugoslav, unde foarte multi romani isi cautau fericirea spre occidentul care azi ne refuza. Dunarea a fost cel mai fidel granicer de a lungul istoriei de veacuri a spatiului carpatic, ducandu-si apele mai intotdeauna involburate in aval, acolo unde le asteptau vechile cleanturi ascunse in adancuri. Acum nu mai exista pericolul stancilor deoarece fie au fost distruse, fie au fost acoperite de apele lacului de acumulare ale actualului baraj de la hidrocentrala electrica de la Portile de Fier, data in folosinta in 1972.
- Acum din vechiul pichet a mai ramas doar o cladire cu ziduri coscovite si parasite, cu ochii ferestrelor goliti de banalele geamuri, privind spre drumul pustiu acum. Restructurarea sistemului de aparare a granitelor Romaniei, a facut ca aici sa nu mai existe nimeni pentru a pazi macar patrimoniul destul de consistent candva. Totul e pustiu. Peste putin timp aceasta cladire va dispare, cum au disparut si altele, caramida cu caramida. Cu putina vointa din partea unor autoritati aici se putea face in locul ruinelor, un mini hotel pentru toti pescarii amatori ce vin din Timisoara, Resita sau alte localitati, care dorm prin autoturismele personale sau prin corturi improvizate, putand sa fie cazati decent in conditiI mult mai umane.
- intrebarea ar fi, daca se vrea distrugerea acelui bastion al pazei din vremuri de acum apuse, care a facut destul de multe victime din randul celor ce voiau libertatea cu orice pret? Pe aici cand treceai, nu puteai sa intorci privirea spre malul celalalt caci erai catalogat drept ,,tradator" si puteai sa fii cazat aici fara voie, si mai presus de atat sa iesi bine tabacit de catre soldatii in termen, care voiau o permisie sau o avansare la ,,exceptional".
Pe marginea acestui subiect ar fi multe de spus. Ma rezum doar la acest inocent articol.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 15.03.2009 07:40
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 26.03.2009 06:42
PSALMUL CREDINtEI MELE.
Doamne cand voi ajunge in fata TA, eu fiul Tau Mihai sa ma judeci, sa nu ma intrebi daca am crezut in TINE? TU stii prea bine ca am crezut in puterea TA, caci mi-ai fost intotdeauna pavaza si sfatuitor, altfel n-as fi putut ajunge sa merg pana aici.
Cand eram singur, foarte singur, doar Tu mi-ai fost alaturi intarindu-mi credinta. Știu ca sufletul curat al mamei, TE-A rugat sa nu ma lasi in bratele deznadejdii. M-ai pus la incercari pentru a vedea cat sunt de slab, dar nu m-ai lasat sa cad.
Mi-ai daruit putere si mi-ai luminat calea, aratandu-mi drumul pe care sa merg. intotdeauna TE-AM ascultat cu o evlavie ascunsa, fara sa ma arat semenilor. Atunci cand am putut tI- am ridicat rugi si TE- am slavit. Am gresit, dar TU ca un TATa iubitor m-ai iertat, si iarasi m-ai indrumat spre lucrurile bune. Pentru asta sunt foarte fericit.
iti MULtUMESC DOAMNE Ca M-AI intELES. EU AM CREZUT in TINE. CEI CARE CRED in TINE VOR AVEA PAZA TA. Apara-Ma DOAMNE PaNa LA CAPaT, PE MINE ȘI PE URMAȘII URMAȘILOR MEI. AMIN.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 05.04.2009 07:28
ȘATRA DIN VALEA CIOFULUI
Satul Petia este asezat pe mai multe dealuri avand insa centrul pe Dealul Ciofului.
Pe acest deal se afla biserica satului cu Hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril.
La poalele dealului Ciofu sunt doua izvoare puternice care formeaza paraul Ciofului.
intre cele doua izvoare, si inconjurul lor exista un teren viran cu o suprafata de de circa un hectar, poate mai mult !
in anii cand eram copil, cam de doua ori pe an, aici se asezau satrele de caldarari. Nimeni nu stia cand soseau, si nici cand isi instalau corturile confectionate din panze colorate diferit.
Cum terenul cu pricina era in spatele gradinii si casei noastre, dimineata ne trezeam cu corturile gata instalate, si o harmalaie de glasuri de copii, cat si acele zgomote specifice tinichigeriilor.
Era mai mult decat un fel de iarmaroc in toata puterea cuvantului, cum vazusem pe la Falticeni.
Meseriasii corturilor isi vedeau de treburile lor, continuandu-si concertul tablelor galvanizate si mai rar din arama. Astfel toata Valea Ciofului era cuprinsa de un concert inedit.
in satra nimeni nu statea degeaba, totul se misca,. tigancile satrei formau echipe de cate 3-4 persoane si incepeau sa umble pe la portile gospodariilor din sat. Ofereau spre vanzare asa zisele tingiri si cazane din tabla, farase, tesale si fele de fel de obiecte din tabla. Eu si alti copii din sat aveam datoria sa ne pastem carlanii pe acest teritoriu, acum ocupat vremelnic de satrari., caci asa le spunea lumea din sat.
intr-o zi tata ma cheama si imi spune ca vom merge la satra. Eu eram in vacanta de vara, si terminasem de curand clasa a treia. Desigur ca fiind copii de multe ori ne jucam cu copiii satrei.
Dupa ce am trecut puntea peste paraul Ciofului, tata s-a indreptat spre cel mai inalt cort si mai aratos. Era cortul bulibasei Stanescu, care avea un baiat cam de aceeasi varsta cu mine. Pe acesta bulibasa voia sa-l invat eu carte, adica sa scrie si sa citeasca. De citit totusi reusea sa cunoasca cateva litere, dar nu reusea sa lege si cuvintele. Astfel mi-am inceput munca de ,,invatatorr1; a lui Mihai Stanescu, fiindca printr-o coincidenta si pe fiul bulibasei il chema tot Mihai, caci se nascuse cica pe vreo mosie a regelui Mihai. Nu stiu ce a vorbit tata cu bulibasa, insa tata mi-a spus ce aveam de facut. Bulibasa a scos dintr-un cos de nuiele un abecedar destul de zdrentuit si slinos, cateva caiete curate, insa cu fel si fel de insemnari diverse pe ele cu semne numai de cel care le scrisese stiute, poate un fel de raboj. Astfel am inceput sa invat carte pe fiul bulibasei Stanescu. Munca mi-a fost cumva usurata si de faptul ca ucenicul meu avea si o tabla de ardezie de pe care puteam sterge in voie greselile. Șatrarul Mihaita mai avusese si alti invatatori pana la mine, caci stia multe lucruri, unele chiar bine. Tata mi-a atras atentia sa nu pierdem vremea jucandu-ne si in plus eu trebuia sa am grija de carlani. Iar cand baiatul nu avea chef sa invete eu sa vin acasa caci aveam si alte treburi de facut. Adevarul ca fiul bulibasei era foarte constiincios si interesat sa invete, avand si bunavointa dar si ambitie sa stie carte. inaintam zi de zi cu scrierea, dar si cu citirea. Ajunsesem cam pe la jumatatea abecedarului, cand intr-o dimineata, dupa ce m-am trezit, in jurul casei era o liniste totala, auzindu-se numai graurii si vrabiile de prin rachiti, iar cand m-am uitat inspre satra din spatele casei am vazut locul gol, iar corturile disparusera ca prin farmec, iar izvoarele Ciofului isi continuau simfonia vesnica. Lumea vorbea ca noaptea venisera multi militieni care in cea mai mare liniste evacuasera satra din sat.
De atunci pe valea Ciofului nu s-a mai instalat alta satra cat am mai stat eu prin sat. Despre bulibasa Stanescu am mai auzit doar intamplator, insa nu i-am mai vazut niciodata.
Am scris aceasta schita auzind la buletinele de stiri ca a murit un rege sau bulibasa Stanescu.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
