Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 20.07.2011 21:40
Mihai LEONTE - viata ca literatura
Pentru a scrie despre viata si opera poetului Mihai LEONTE ne-ar trebui un top intreg de hartie, fiindca cei saptezeci de ani pe care ii implineste sunt incarcati de evenimete, fapte si ganduri, toate constituinduse in personalitatea unui om daruit oamenilor.
Nascut in Bunestii Sucevei in iarna anului 1941, intr-un ianuarie geros la fel ca evenimentele dureroase pentru neamul romanesc, ce se anuntau, Mihai LEONTE urmeaza diferite scoli, pe masura posibilitatilor de atunci ale parintilor Vasile si Elena Janita Leonte, obtinand ,,Diploma de maistru" in 1969 si cea de bacaleoreat in 1972.
Pe firul timpului derulat de pe mosorul existentei sale sunt marcate importante evenimente demne de retinut: in 1967 se casatoreste cu Ana Martinovici, fiindu-i alaturi si la bine si la greu, in 1976 a devenit membru al Asociatiei Filatelistilor din Romania, unde a avut diferite functii de conducere. in 1992 a fost ales consilier judetean de Caras Severin, ca independent, la fel, in acelas an, consilier al orasului Moldova Noua. Urmare diversului evantai de preocupari Mihai LEONTE a primit titlul de Cetatean de Onoare a comunei Bunesti, judetul Suceava unde s-a nascut in anul 2002.
Datorita inclinatiei sale de asi exprima sentimentele si vibratiile eului in versuri, inca de pe timpul cand se afla la Turda, frecventand cenaclul literar ,,Pavel Danr0; si publicand primele versuri in ziarul ,,Turda Nouar0; poetul isi aduna creatiile literare in volumul ,,Apogeul metaforic r0;, publicat la o editura din Resita in anul 2004, iar in 2010 publica volumulr1;Armonii majore r0;. An in care, datorita activitatii sale pe taramul literar si publicistic este primit in Liga Scriitorilor din Romania.
Poetul este constient ca orice frumos are si valoare morala. Poate nu serveste eticii sociale, dar creeaza ethos. Frumosul purifica, descatuseaza, chiar si atunci cand este strigat de disperare. il exprima pe Mihai LEONTE, cel care isi gaseste corespondenta in ceea ce spunea filozoful grec Constantin Tsatsos r1;Omul de cultura este copilul durerii. Tot ce are mai frumos in el s-a nascut cu durere, din durere.La radacina fiecareia din ideile sale se gaseste o rana. Fie ca si-a consacrat viata stiintei, fie artei, si una si alta ii amintesc de rana care inseamna inceputul rodniciei r0;.
Poetul este un romantic, un iubitor al poeziei clasice prin care isi exprima sentimentele. Fiind sedus de himera clasicitatii, poetul nu prea este dispus sa-si insuseasca achizitiile liricii contemporane, preferand experienta inaintasilor, vizibila nu atat in substanta viziunii, cat in prozodia incantatorie, cizelata, aproape narcisiaca:,,Nu-mi
Scoate din mine iluzia suprema/ Ca tu esti muritoare, cand eu te cred eterna ,,( Nu vreau ). O voluptate irepresibila a rostirii si o dictie impecabila imping poezia lui Mihai LEONTE catre discursul muzical in care par a se fi strins cele mai incitante ritmuri. Clasicismul prozodic al versurilor e insa mai degraba o forma de imblanzire a convulsiilor launtrice, un act de exorcism. Poetul are capacitatea de a da carnatie obsesiilor, de a le inchide in versuri rafinate si eclatante. Poezia acestuia da impresia reala de precizie a monturii lirice. Scenariul liric este original si bine pus la punct. Universul liric intemeiat, uneori, pe simboluri ale purificarii si renasterii spirituale dar si pe o recuzita livreasca este imprumutata din fondul cultural arhaic.
Opera poetica de pana acum publicata in carti, antologii si mai ales in revistele de pe internet ne convinge ca eul lui Mihai LEONTE reverbereaza pe aceeasi lungime de unda cu emisia lirica.
Pacat ca vremea trece si viata, chiar si a unui poet, se incadreaza in ceea ce spunea Monseniorul Vladimir GHIKA:,,Omul este una dintre fapturile care se alcatuiesc cel mai incet si care trec cel mai repede r0;.
in acest moment aniversar ii urez poetului Mihai Leonte multi ani cu sanatate si inspiratie, pentru a ne bucura in continuare de frumusetea versurilor sale.
Al.Florin tENE
Presedintele Ligii Scriitorilor
din Romania
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 20.07.2011 21:50
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 02.06.2013 15:38
1 ANTILOPA
Matei o cunoscuse pe Antilopa în trenul care mergea de la Cluj spre Câmpia Turzii. O vãzuse în gara din Cluj, care la acea orã a dupã amiezii de toamnã, era destul de pustie. Antilopa era cu echipa de popice care avusese meci la Dej. Fetele din grup erau tinere ºi gãlãgioase, cum de fapt sunt în general sportivele, adicã pline de viaþã. Matei a remarcat-o pe Antilopa dintre cele din echipã, fiind cu pãrul blond. Da, îi plãceau blondele! La sosirea trenului dinspre Oradea lumea se înghesuise sã se urce în vagoane fãrã sã mai fie atenþi la alte amãnunte.
Matei îºi gãsise repede un loc într-un compartiment, dar lângã el rãmãsese un loc liber. În uºa apare Antilopa cãutând un loc. Cei de lângã Matei s-au grãbit sã-l ofere pe cel liber. Antilopa arãta destul de zveltã ca sportivã, ºi foarte atrãgãtoare ca persoanã femininã. ªi-a scos paltonul din acel material de piele de antilopã, fãcându-se lejerã lãsând sã i se vadã pieptul bine proporþionat. Desigur cã orice tânãr ºi-ar fi dorit sã o cunoascã! Antilopa a scos o carte, un volum albastru din BPT. Din care a început sã citeascã în liniºte. Doar o doamnã din compartiment a îndrãznit sã o întrebe numele volumului. Imediat s-a început o discuþie pe teme literare. Matei a tãcut o vreme, dar atunci când a considerat cã este în temã s-a infiltrat în discuþie. Nu era strãin de cãrþi ºi a putut sã rezolve o controversã iscatã. Apoi a ieºit sã-ºi aprindã o þigarã pe coridorul vagonului de clasa a doua. Trenul parcã nu se grãbea târându-ºi vagoanele spre tunelele de la Cojocna. La scurt timp a ieºit ºi Antilopa, cãci colegele ei erau în alt compartiment vecin. I-a cerut lui Matei ca din întâmplare un foc, apoi le-a trimis mici bezele colegelor de echipã. Una dintre ele a ieºit legând o discuþie despre meciul disputat la Dej. Colega Antilopei l-a întrebat pe Matei pânã unde merge, aºa ca din întâmplare! Când acesta a rãspuns cã va coborî la Câmpia Turzii, fetele au rãmas surprinse oarecum! ªi echipa lor cobora acolo. Tot ca din întâmplare una dintre colegele de echipa a întrebat-o pe Antilopa pe ce strada locuieºte fiindcã vrea sã o viziteze acasã. Antilopa i-a spus strada ºi numãrul casei. Matei a reþinut acest amãnunt! Discuþia cu Antilopa nu avea nici o relevanþã deosebitã ºi nu se conturau bazele unei prietenii viitoare! La coborâre fetele s-au despãrþit repede pentru cã un autobuz de oraº le aºtepta la ieºirea din garã. Matei a rãmas pe peronul gãrii ºi urmãrea cum Antilopa traversa liniile cãii ferate, cãci locuia în acel cartier din faþa gãrii. La un moment dat Antilopa s-a oprit ºi a trimis lui Matei o bezea, sãrutându-ºi douã degete ºi s-a pierdut în noapte.
La câteva zile de la ajungerea în mica localitate minierã Matei ºi-a adus aminte de Antilopa. I-a scris o ilustratã pe adresa auzitã de la fete, specificând doar; pentru Antilopa. A rãmas foarte surprins când dupã ceva timp a primit o scrisoare destul de nostima în care se gãseau mai multe întrebãri referitoare la persoana lui Matei. Astfel a început un schimb de scrisori care s-a terminat brusc prin februarie. Se pãrea cã legãtura dintre cei doi nu se vor mai relua vreodatã! ªi totuºi pauza avea sã dureze câteva luni bune. Cum a fost reluatã corespondenþa cu Antilopa, într-un episod viitor.
