Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 13.07.2009 06:52
TUCHILATA
Mergem la Tuchilata! Cand am auzit aceasta expresie nu stiam ce sa cred? Sa nu par oarecum neinformat, nu am intrebat pe nimeni ce ar putea fi, locul sau persoana respectiva? Am tacut din gura, lasand ca timpul sa curga. Eram de putin timp venit in localitate si nu prea aveam multe cunostinte, asa ca viata mea decurgea oarecum monoton. Colegii mei de munca erau navetisti, asa ca eram mai mult singur in camera mea de camin. in scurt timp a mai venit un coleg mecanic. Pe celalalt nu-l vazusem decat de cateva ori. Camera era de patru paturi, asa ca deocamdata eram doar trei si asteptam ca administratorul caminului sa ne trimita inca unul nou. Al treilea coleg, mecanicul, era din zona, insa prefera caminul in locul navetei. Se apropia chenzina si in fiecare dupa amiaza mergeam la clubul sindicatului unde jucam sah, sau intram in vreo partida de filcau. intr-o zi cand eram la biblioteca sa-mi schimb niste carti imprumutate, am auzit bibliotecara vorbind cu un barbat, caruia ii reprosa pe un ton destul de amical; Sigur, mai bine mergi la Tuchilata! Brusc am devenit curios, dar n-am intrebat nici de aceasta data nimic. Seara cand administratorul ne-a trimis si pe al patrulea chirias al camerei, discutia s-a incins intre noi. Acum eram patru persoane, fiecare cu meserii diferite.
Eu eram muncitor, mecanicul, un magazioner si ultimul venit, un baiat linistit si curatel, era functionar. Magazionerul era cel mai in varsta dintre noi. Seara cand a venit magazionerul adusese cu el si o damigenuta de vreo 3 litri cu vin. fara prea multe fasoane a tras masa in mijlocul camerei si ne-a intrebat daca am mancat. Noi aveam abonament la cantina, si asteptam ora mesei. Magazionerul a scos dintr-o valiza de lemn, cu care eram dotati toti, slanina sarata, un borcan de 800gr. cu tocana de legume si niste cepe, pentru fiecare cate una. A curatat cepele, a taiat slanina in bucati mariuntele, si a desfacut borcanul cu tocana de legume si ne-a invitat la masa. A inceput o paine mare neagra de 2 kg., din aceea de 4 lei, pe care a inceput sa o taie in felii mari cam cat o portie de la cantina. Noi stateam linistiti pe paturile noastre, fiindca in camera nu era decat un singur scaun. L-am lasat pe magazioner in pace crezand ca acesta va manca singur. Dar nu a fost asa! Ne-a pus la fiecare in fata cate o felie de paine si cate o ceapa, apoi a intins borcanul de tocana catre mine, eu fiind al doilea ca varsta dupa magazioner. Borcanul era plin, iar noi nu aveam in dotare decat o singura lingura cu care dupa cum se vedea trebuia sa mancam toti. Gesturile magazionerului erau asa de convingatoare incat nu-l puteam refuza.
Mecanicul si-a adus aminte ca mai are niste tuica de acasa. A scos sticla de un litru in care mai avea cam 3/4 litri tuica. A pus intr-un pahar de plastic ce era pe masa, si fiindca borcanul cu tocana era la mine mi-a intins si paharul sa beau eu primul. Magazionerul a avut un gest reflex, i-a luat sticla cu tuica din mana, mie mi-a luat paharul si l-a pus pe masa, intinzandu-mi sticla cu tuica. Am baut o gura de tuica, de altfel foarte buna si placuta la gust, apoi am dat sticla mai departe sa bea si urmatorul. Am muscat apoi din bucata de paine si ceapa, luand si din borcan o lingura de tocana. Astfel am inceput in seara aceea o masa comuna pana am terminat borcanul cu tocana, ceapa si painea. tuica nu se prea bause fiindca fiecare cauta sa nu bea prea mult din sticla, dintr-o timiditate neprecizata. Dupa ce am terminat de mancat, magazionerul a pus pe masa damigenuta cu vin si a gustat primul din damigeana, sugerandu-ne sa facem si noi la fel. Nu ne-am lasat prea mult invitati, si a inceput rotirea damigenei pe la toate gurile insetate parca de iuteala cepei, si saratura slaninii. Functionarul era cel mai timid dintre noi, si a plecat spre masa la cantina, luand cu el si niste sufertase sa ne aduca si noua mancarea. Dupa prima rotire a damigenei, limbile au inceput sa se dezlege. Se discuta despre multe si de toate. Printre altele s-a deschis si subiectul ,,Tuchilata''!
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 20.07.2009 07:04
INGINERUL PARDOS TRaDAT
A plecat spre sediul minei pentru a afla mai multe, adica de fapt sa afle ce nu stia?
Inginerul acum nu stia multe! Șeful minei il astepta, caci primise si el stupefianta adresa privind eliberarea colegului sau. Daduse ordin sa i se faca un stat de plata pentru a primi o suma care sa-l ajute pentru moment, pana cand i se vor calcula drepturile care le are de primit. Pardos ii spuse despre apartament cum fusese vandut fara stirea sa. Șeful minei l-a invitat sa locuiasca la el pana la gasirea unei locuinte. Inginerul Pardos l-a rugat pe seful minei sa-i aprobe un concediu pentru a se dezmetici. Maistrul care fusese de serviciu in acel schimb l-a cautat pe inginer sa-i spuna anumite lucruri pe care nu le stia. S-au interesat impreuna unde poate gasi inginerul o gazda, si au gasit la o familie din apropierea minei o camera de inchiriat, provizoriu. Maistrul l-a insotit, si ajunsi in camera s-au asezat la discutii. Inginerul nu obisnuia sa consume alcool, dar cum gazda le-a adus o canita cu tuica de prune au gustat din ea. Maistrul i-a comunicat ca ajutorul miner care provocase acel accident, plecase cu transfer la o alta mina, mult mai departe. Nu stia mai multe despre acel individ. Dupa ce au mai stat de vorba, maistrul a plecat. Imediat dupa asta, gazda inginerului un fost miner, actual pensionar a inceput sa-i povesteasca ce se vorbea prin localitate. Inginerul avea sa afle cu stupefactie ca in spatele acelui accident se afla un tip care nu stia nimeni ce invartea pe aici. Acesta avea ceva relatii suspuse si ajunsese sa aiba o legatura cu sotia inginerului. Ca sa scape de inginer, planificase acel accident, si arestarea inginerului. Nimeni nu stia unde plecase sotia inginerului. Cu toate ca inginerul era foarte distrus dupa cele intamplate, a avut taria sa nu izbucneasca in nici un fel. A rugat gazda sa-l lase singur sa se odihneasca. A luat o gustarica si s-a culcat. Noaptea avea sa-i fie un sfetnic bun. Dimineata cu gandurile inca ravasite si-a facut o noua strategie, fiindca nu putea ramane la aceasta mina. Primul gand a fost sa plece la parintii sai pentru a primi acele sfaturi parintesti, care in foarte multe cazuri i-au fost utile. Astfel ca a plecat cu prima ocazie ivita in orasul sau natal, care avea de asemenea mina. parintii l-au primit cu bucurie, dar si cu acea tristete care ii cuprinsese stiind prin ce trecuse. Tatal sau fusese miner si cunostea multe lucruri despre masinatiunile din spatele usilor inchise. Dar nu voiau o vendetta pentru spalarea rusinii inginerului. S-au dus la mina si au intrebat daca poate veni prin transfer acasa. Directorul exploatarii miniere l-a trimis la seful de cadre pentru a vedea cum stau cu inginerii. Aici a gasit pe cineva cu care inginerul Pardos fusese la liceu si acesta i-a si intocmit nota de transfer. Directorul nu l-a mai lasat pe inginer sa mai plece la fostul sau loc de munca, ci a solicitat ca transferul sa-i fie trimis oficial la noul sau loc de munca. Directorul considera venirea inginerului Pardos ca pe un castig pentru mina din localitate. parintii l-au informat pe fiul lor ca primisera acasa instiintarea de pe sentinta de divort. Laszlo nu a avut nici cel mai mic regret dupa fosta sotie. Povestea casatoriei sale cu Norica, fosta sotie era una simpla; dragoste la prima vedere, casatorie la scurt timp, iubire nedefinita timp de cateva luni, si cam atat! Dupa vreun an au inceput diverse discutii, si acest final; neasteptat, divortul! Pardos nu voia sa faca pasul inapoi, era foarte hotarat sa {cuvant cenzurat}easca pe drumul nou
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 20.07.2009 07:04
Stimate domnule LEONTE,
Nu am reusit sa va trimit un material amplu dar va voi scrie cateva randuri. in primul rand vreau sa va spun ca va admir curajul de a asterne pe hartie, gandurile, amintirile si pasiunile dumneavoastra, mai ales intr-o forma asa de pretentioasa cum este poezia. Trebuie sa recunosteam ca poezia este forma cea mai delicata, dar si mai solicitanta, prin care un om isi poate exprima in mod direct sentimentele, gandurile, fara, a apela la intermediari.
Dintre poeziile dumneavoastra mi-a ramas intiparita in minte cea cu numele rEdenul copilarieir1; in care evocati plaiurile plaiurile copilariei, satul natal. Mi-a ramas in memorie pentru ca acele meleaguri au fost si pentru mine redenul copilarieir1;. Desi m-am nascut, trait si invatat intr-un oras mare, BACauL, asteptam cu nerabdare vacantele pentru a merge la bunici, la Petia. Am colindat, la randul meu locuri ca, Groapa, Halmul, Dealul lui Voda, Buna si altele.
Ce as putea sa va mai spun. Va admir viata si puterea de a merge mai departe, chiar si la varsta la care majoritatea oamenilor nu vor decat sa se odihneasca sau sa calatoreasca sau pur si simplu sa stea cu familia, cu nepotii. Continuati tot asa.
Cu respect si consideratie a dumneavoastra corespondenta,
Mihaela MURARIU, Profesor de Limba Romana
Colegiul Agricol FalTICENI
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 20.07.2009 07:08
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 25.07.2009 06:41
BIOGRAFIA TUCHILATEI
Vazand ca magazionerul stia multe, am indraznit sa-l intreb ce vrea sa fie ,,Tuchilata"? Acesta a zambit prieteneste, apoi a ras cu pofta de nestiinta mea. Tuchilata era un mic bufet cam izolat, dar foarte cochet, spunea el. Fiind inca devreme, si nu prea departe de unde locuiam noi, am hotarat sa mergem acolo. Nu pentru a bea ceva, ci pur si simplu sa vedem, curiozitatea! Am ajuns la locul faptei. intr-o gradina destul de spatioasa, printre diversi pomi fructiferi se contura o casa destul de bine construita, cu o terasa tip cerdac in fata, la care se ajungea pe niste trepte din piatra masiva, destul de largi. Intrarea in gradina se facea pe o poarta din lemn masiv, puternica, ce strajuia impunator o curte larga. De la poarta pana la casa era o distanta de circa 50m. cu o alee pardosita cu pietricele albe si negre, amestecate curios parca in carouri, ca o tabla de sah. Mesele erau plasate si in curte dar si pe terasa. Fiind inaintea de plata chenzinei intai (avansul) nu prea era aglomerat. Nu stiam ce reguli sunt pe aici, la o unitate asa de,,celebra'', asa ca l-am lasat pe magazioner sa actioneze. Curiozitatea ma rodea, asteptand sa vad cine stie ce hangita, caci prin minte imi treceau multe birturi si restaurante pe unde umblasem, si ma asteptam la orice. Pana acum nimic senzational!
Am cautat o masa putin mai izolata si ne-am ocupat locurile. M-am plasat in asa fel incat sa pot vedea cine ne va servi. Fiecare dintre noi i-a spus magazionerului ce vrea sa serveasca. Acesta ne-a spus ca va plati el avand cont deschis la acest local. Berea a venit imediat, insa pentru micii comandati trebuia sa mai asteptam. Era cel mai nimerit prilej sa aflu si sa aflam povestea Tuchilatei. La o masa chiar langa scarile casei statea o femeie imbracata intr-un halat roze, cu un par bogat neascuns de vreun acoperis. Ni s-a spus ca este insusi Tuchilata. Aceasta femeie ajunsese pe aceste meleaguri imediat dupa cel de al doilea razboi mondial. A fost gasita ascunsa de o patrula militara in retragere undeva printr-o padure din apropiere de localitatea Baia de pe malurile Moldovei. Militarii au aflat de la ea ca ar avea cam 14 ani. Era foarte speriata, si a povestit ca este ascunsa in padure de cativa ani fara sa precizeze cam de cati ani. Un maior cam de vreo treizeci ani, a dat ordin unui plutonier mai in varsta sa o ia in primire, acesta fiind cel care se ocupa cu organizarea alimentarii companiei respective. Au imbracat-o cu ce au gasit pe acolo. Era destul de firava la trup si cu noile haine arata destul de hazliu. Totusi ea a acceptat noul statut, iar soldatii au indragit-o repede. Fiindca o misiune speciala trebuia sa plece undeva pe langa Nasaud, maiorul a ordonat sa fie dusa la el acasa in orasul Dej, unde a ajuns cu bine. intre timp razboiul s-a terminat si maiorul a ajuns acasa langa familia sa, constituita din mama sa, tatal si o sora de vreo 27 ani. intre timp fata se mai inzdravenise si arata mai implinita. Maiorul nu stia ce va face, familia sa o adoptase si acum facea parte din familie. intre timp se cauta sa se afle identitatea Tuchilatei, caci asa o poreclisera soldatii cand au gasit-o ascunsa in padure. De fapt ea se numea dupa spusele ei Aneta, dar ii spuneau Neta. Imediat dupa revenirea acasa, pe maior l-au chemat la unitatea sa, care se afla in Turda. Astfel ca noua sa sora adoptiva, a ramas cu familia lui. La vreun an de la plecarea maiorului mama sa si cu sora au plecat sa-l viziteze pe maior la unitatea care era cantonata langa Turda, mai precis in Mihai Viteazu. Aici au fost gazduiti la familia unde locuia si maiorul. Acesti proprietari erau destul de instariti, si aveau un baiat de vreo 24 ani, care tocmai venise de pe front, insa avea un picior pierdut in razboi cu cateva luni inainte de terminarea razboiului. Ce s-a intamplat intre cei doi tineri nimeni nu a putut afla, destul ca fata si baiatul s-au atasat unul fata de celalalt, incat Tuchilata nu a vrut sa se mai intoarca la Dej cu familia maiorului. parintii baiatului pe care il chema Emil, nu stiau cum sa impace noua situatie. Tuchilata a dorit sa ramana cu Emil, si cu toate incercarile celorlalti de a o desparti, nu a fost induplecata. Se gandeau in primul rand la lipsa acelui picior. Totusi nimic nu a putut sa o induplece pe fata sa renunte. Astfel ca a ramas aici in Mihai Viteazu.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 30.07.2009 07:05
Un pas inainte, doi pasi inapoi!
Toti ne batem capul degeaba pentru descifrarea dilemei "A FI SAU A NU FI" de stanga sau de dreapta? La fiecare 4 ani iesim la vot, care iese!!! Adunati, toti cei care voteaza reprezinta undeva peste 50% din 22 milioane. Adunand procentele, rezulta ca, undeva, un sfert sunt de o parte a liniei politice si ceilalti de cealalta parte. Astfel ca circa 30% decid soarta a 70%, ceea ce este inechitabil. Tocmai bazandu-se pe aceste trepte rupte s-a ajuns ca, de fapt, cei putini sa fie mai tari. Despre o distinctie clara - dreapta-stanga - nu poate fi vorba in Romania. Noi, multimea ce ar trebui sa decidem, ne batem singuri cuie in talpi, si asta ne costa de fiecare data, dupa cum bine s-a vazut. Toti politicienii vor sa fie ,,sefi" de partid, presedinti cat nu incap in Romania, parlamentari, senatori. Romania are un parlament supra numeric raportat la numariul de locuitori si la PIB. Sa privim si la altii si vom vedea cum parlamentele sunt proportionate, raportate la numariul de locuitori si PIB. Cand a existat cate o initiativa de schimbare, a fost distrusa din faza de inceput. Noi, cetatenii de rand, ne putem bate capul oricat, nu vom reusi sa invingem anumite anomalii. Pentru a schimba ceva e foarte greu, daca nu imposibil. Nu sunt eu primul ce o spun, dar asa va fi. Noi vom continua sa ne ducem Crucea calvarului romanesc inca multi ani. Generatia tanara poate va reusi, venind cu noi idei sa infranga anumite inertii si peste vreo cateva zeci de ani, poate va fi altfel. Pana atunci, rabdati romani!
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
