Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 01.08.2009 06:27
BELDIE CIURDARUL
Mos Lica l-a gasit pe Beldie in gara. Era spre dimineata si mos Lica a trecut prin sala de asteptare a garii sa vada ce mai e pe acolo, caci el era paznic la un depozit de langa gara. S-a nimerit ca o patrula de militieni controlau pe cei care dormeau in sala de asteptare. Ajunsesera la un baietel firav care se freca la ochi si nu stia ce este cu el! Niste clienti mai vechi ai improvizatului dormitor nocturn, incercau sa le spuna militienilor cine
este firavul personaj. Mos Lica fiind o cunostinta a militienilor l-a luat de mana pe baiat si a spus ca il cunoaste. il stia pe baiat caci de mai multe ori ii mai dadea cate un coltuc de paine ramas. Știa ca toata lumea ii spune Beldie, dar pana atunci nu il intrebase de ce i se spunea asa? Afara ploua destul de tare si mos Lica l-a dus pe Beldie la ghereta lui de lemn, l-a invelit in mantaua lui de paznic si l-a lasat sa doarma pana iese el din tura.
Mos Lica era o figura a targului caci el se ocupa de ciurdele orasului. Angaja tot felul de baieti pe timpul verii care pazeau vacile orasenilor, caci mai toate casele de la periferii aveau cate o vacuta sau chiar doua. Vremurile erau cum erau, caci alimentele se dadeau pe cartela si daca nu aveai o slujba undeva sa ai cartela nu iti era pre usor. Mos Lica locuia la marginea orasului, de nici el nu stia unde sta la oras sau la sat. Avea o gospodarie destul de bunicica, adica vreo trei vaci cu lapte ceva vitei si o turma de vreo 30 oi, fara a mai socoti si carlanii, adica acei miei care nu depaseau un an. Astfel ca pe Beldie il astepta ceva de munca. Mos Lica nu avea copii, era singur cu baba Leana surda, cum ii zicea toata lumea. Leana surda nu vorbea cu nimeni si nici nu raspundea la vreo intrebare cuiva. Ca era surda sau nu lumea nu avea cum sa stie. Dupa terminarea turei mos Lica l-a luat acasa pe Beldie si a l-a dat in grija babei Leana. Aceasta era obisnuita cu astfel de clienti astfel ca nu cerea explicatii. I-a dat de mancare baiatului si l-a trimis cu turma de oi la pasune care nu era departe de casa. Acesta era inceputul pentru munca lui Beldie, caruia ii era frica sa nu ajunga la militie. Prima zi la pazitul oilor nu a fost una prea buna, fiindca ploua continuu si drept adapost de ploaie avea un sac rupt si vechi de la baba Leana. Aproape de amiaza a venit mos Lica si l-a adus acasa impreuna cu turma de oi si carlani. I-au dat sa manance pe saturate, ciorba de fasole, branza de oi cu mĂMaliga caci asa era obiceiul locului. Paine nu prea era, mĂMaliga era baza! L-au lasat sa doarma cam o ora si mos Lica l-a luat si l-a dus cu el in alta parte a orasului, unde avea sa devina ciurdar. L-a dus direct la pasune, fiind dat in grija unui tanar caruia i se spunea Grapa. Nimeni nu stia de ce i se spunea asa? Poate fiindca avea niste degete lungi la maini si la picioare, opincile lui pareau lungi cat lumea, iar degetele de la maini nu ii incapeau in buzunare. De aici incolo stapanul sau avea sa fie Grapa. Mos Lica i-a spus lui Grapa sa-i dea lui Beldie mancare si 5 lei pe zi. De dormit avea sa doarma cu Grapa la un fel de stana ce o aveau in marginea pasunii, aproape de sat, si nu departe de oras. Beldie avea sa primeasca banii sambata seara si putea face ce vrea cu ei. intre timp ploaia incetinise si norii plecau la plimbare spre alte meleaguri. Ziua in care isi incepea munca firavul Beldie era marti. Cum a plecat mos Lica, Grapa a inceput sa-i spuna lui Beldie cam ce avea de facut prin jurul ciurdei de vaci, care nu erau chiar putine ci in jur de vreo 45-50 de capete. Pasunea era destul de intinsa pe mai mult dealuri inconjurate de ogoare cu porumb, grau si alte semanaturi, locuri unde animalele erau atrase ca de un magnet. Asta era problema! Grapa i-a spus noului sau subaltern ca diseara vor vorbi mai mult, acum tocmai un grup de vite se indrepta spre un lan de porumb si Beldie isi incepea munca printr-o fuga buna spre a opri atacul lanului verde, de invadatoarele cornute.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 06.08.2009 06:51
CaSaTORIA TUCHILATEI
La un interval de cateva luni cei doi s-au casatorit legal, cu o nunta mai modesta, dar nunta. parintii baiatului aveau un frate care era singur in Baia de Aries, acesta fusese brigadier silvic in zona, si acum era pensionar avand o casa destul de mare. Aceasta era casa unde ne aflam noi acum, TUCHILATA. Ce a urmat dupa nunta? Cei doi tineri au venit in aceasta localitate si s-au pus pe treaba. Batranul padurar nu statea rau, nu avea copii, astfel ca cei doi erau cum nu se poate mai bine veniti. parintii lui Emil erau in culmea fericirii, caci fiul lor isi gasise pereche. Tuchilata nu era o femeie sa astepte sa i se dea ceva, era obisnuita sa munceasca si chiar se pricepea la gospodarie. Gospodaria lui baci Gligor, caci asa il chema pe padurar, avea doua vaci cu lapte, ceva gaini,niste porci, deci era de lucru. Baci Gligor a chemat la el pe un medic din comuna sa vada ce-i cu piciorul lui Emil. in scurt timp acesta avea un picior de lemn, ceea ce ii usura deplasarea. Baci Gligor i-a gasit si un loc de munca, paznic la primariie, dat si prin faptul ca acesta era invalid de razboi. La ceva vreme Tuchilata a dat nastere unui baiat, ceea ce a facut multa lume fericita. L-au botezat pe baiat Mihai, fiindca se nascuse chiar de Sfintii Arhangheli. Baci Gligor avea si ceva pamanturi, fanete si livezi cu pruni. Din aceste prune bistrite, cum se numesc prin aceste locuri, produceau o tuica foarte buna. Astfel ca s-au gandit ca nu ar strica sa deschida un fel de birt. Zis si facut. Anii aceia de dupa razboi nu erau dintre cei mai luminosi. Ceva vreme totul a mers bine, insa cineva nu vedea bine ceea ce se intampla si trebuia ca familia baciului Gligor sa nu mai mearga bine. Din umbra se teseau planuri negre. Prima lovitura avea sa fie aplicata tocmai lui Emil, acesta fiind acuzat ca ar fi fost la legionari, lucru deosebit de grav pentru acele timpuri. Lui baci Gligor i se reprosa ca a slujit pe hortysti, singura curata ramanea Tuchilata. Prin 1950 Emil a fost dat afara de la primariie, si i s-a taiat si acel minim sprijin care il primea ca invalid de razboi. Cu toate demersurile parintilor lui Emil, nimic nu s-a putut face.
Birtul Tuchilatei a fost preluat de cooperativa de consum din localitate, dar gestionar a fost lasata Tuchilata. Cu mari interventii baci Gligor le-a donat celor doi nepoti o parte din avere, cum era in acea vreme, adica mai putin de cinci hectare, pentru a nu fi declarati chiaburi. Baci Gligor a trebuit sa se mute la un salas unde mai avea cateva jugare de livada cu prunii cei mai buni. Viata trebuia sa mearga inainte. Dupa ce fusese dat afara de la primariie, Emil era destul de descumpanit. Dragostea ce i-o purta sotia sa, avea insa un impact benefic, si astfel a reusit sa depaseasca momentul greu. Cu mari interventii a fost lasat sa lucreze cu sotia sa la micul birt, care intre timp devenise un fel de magazin cu de toate cele necesare. Tuchilata reusise sa-si intregeasca identitatea scriind la comuna unde se nascuse. Cei de acolo o credeau demult disparuta, si au ajutat-o imediat cu actele de identitate, si mai ales cele scolare. Local insa lucrurile mergeau cand bine cand rau. Dupa ce fusese angajat la cooperativa, Emil avea probleme cu piciorul bolnav. Astfel ca a fost supus mai multor operatii la spitalul din Abrud. Cu toate acestea tocmai cand Mihai se apropia de zece ani, Emil s-a stins din viata. Cu toate ca baci Gligor se apropia de optzeci de ani, inca se tinea bine. Afectati de moartea lui Emil au fost in primul rand parintii sai, dar si restul familiei. Dupa moartea sotului, Tuchilata a solicitat cooperativei sa-i trimita un ajutor la micul ei magazin. Lucrurile au inceput cumva sa se relaxeze, nemaifiind presiuni politice, chiar asa mari, asta si datorita venirii la conducerea comunei a unor oameni mult mai de omenie. Tuchilata si-a redeschis bufetul, dar a pastrat si magazinul prin faptul ca locuinta nu-i fusese nationalizata si cooperativa era in chirie aici. Astfel ca noi, ne aflam acum pe proprietatea Tuchilatei. Venisem aici ziua si datorita depanarii acestei povestiri, eram in plina noapte. Magazionerul nu a intrerupt povestea cat noi am baut berea si ne-am savurat micii cu mustar, de altfel foarte gustosi. Povestea Tuchilatei m-a impresionat destul de mult, incat ori de cate ori voiam liniste, veneam cu colegii in acel loc sa bem cate o tuica de pruna, sau sa bem o bere, si sa mancam mici. Magazionerul avea si alte povesti despre oamenii locului. Multe le-am ascultat, dar aceasta a fost cea care mi-a ramas in memorie mai proaspata.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 11.08.2009 06:58
CE ȘTIM DESPRE BaTRaNEtE?
in ceasul venirii noastre pe lume nu stim ce ne va rezerva viitorul. Pana la o anumita varsta deciziile le iau parintii pentru noi. Individul isi poate crea o viziune asupra viitorului sau de abia dupa ce s-a pus pe picioarele lui, adica s-a realizat cumva. Fie ca a invatat o meserie pe care o va practica toata viata, fie ca a absolvit o facultate si va incerca sa se autodepaseasca tinzand spre studii academice mult mai inalte. Totusi se naste intrebarea; cand incepe batranetea?
Mergand spre ziua de maine, cu fiecare ora care trece inaintam spre batranete. Daca vom constientiza din timp ce inseamna asta, putem ajunge spre un apogeu al batranetii cat mai inalt. La problemele batranetii au incercat sa raspunda chiar si anticii. Cercetarile in domeniu au continuat nascandu-se o stiinta; gerontologia, devenita ramura a medicinii care se ocupa cu studiul batranetii sub diversele sale aspecte biologice si sociale. Mergand pe acest drum, s-au ivit alte intrebari in medicina, astfel a aparut geriatria, care se ocupa cu studiul bolilor batranetii si ale senilitatii, cu prevenirea si tratamentul acestor boli.
in Romania cel mai cunoscut gerontolog a fost Ana ASLAN, nascuta la Braila in 1 ianuarie 1897 - decedata la 20 mai1988 in Bucuresti, a infiintat in anul 1952, PENTRU PRIMA DATa in LUME, Institutul de Gerontologie si Geriatrie Bucuresti ca ii poarta numele, si pe care l-a condus pana la finalul vietii. Ana ASLAN a reusit ca dupa indelungi cercetari sa prezinte lumii in 1956, medicamentul Gerovital, care printr-o administrare judicioasa si controlata, intarzie procesul de imbatranire.
Chiar daca medicina si sociologia au atras atentia asupra importantei mediului; familia si societatea care pot influenta benefic batranetea, in realitate se face foarte putin. Viata individului intr-un cadru familial armonios tinde spre o batranete prelungita. Persoana, mai ales la varste inaintate are nevoie de societate. Singuratatea il va face mai vulnerabil si nesigur, dispus la gesturi extreme, mai ales in cazul celor bolnavi. S-au vazut destule cazuri cand persoane cu situatii materiale destul de consistente, au preferat un final neasteptat. Institutiile statului cat si cele ale societatii civile, aici mentionez si biserica, se misca foarte incet in acest domeniu al protectiei batranilor. Se cauta profitul cu prioritate si cu orice pret, si numai dupa aceea se gandeste despre OM. Statul pana in prezent asigura o pensie, care reprezinta o rasplata a muncii persoanei, prestata in beneficiul intregii societati. Dar pensia este doar o suma de bani, mai mica sau mai mare. De aici intervin alti factori inconjuratori ce ar trebui sa dea de gandit nu numai guvernantilor, ci si fiecaruia dintre noi, tinandu-se cont de acea solidaritate umana.
Multitudinea situatiilor prin care persoanei varstnice ii poate fi influentata viata, intr-un fel sau altul, ducand la adunarea unei sume de ani pe care o dorim cat mai mare.
Viata de familie este unul din factorii care pot crea longevitate. Dupa unii cercetatori casatoria este un deziderat care duce la o viata mai lunga datorita aparitiei copiilor, formandu-se acel lant de generatii. Procentul de longevivi in randul celibatarilor este foarte scazut, undeva sub 2%, diferenta de 98% fiind evidenta.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 11.08.2009 07:02
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 04.09.2009 07:33
BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPa
Ziua a trecut la ciurda fara prea multe intamplari. Seara ciurdarii trebuiau sa duca vitele in oras la stapanii lor de unde aveau sa le preia a doua zi de dimineata. Cartierul de unde erau adunate vitele nu era prea departe de pasune. Stapanii vacilor erau multumiti de cum le pazea Grapa vacile, si seara il asteptau fiecare cu o mica atentie care consta din ceva placinte, cate un sfert de rachiu, unii care aveau serviciu il atentionau cu ceva lei. Aparitia lui Beldie ca ajutorul lui Grapa schimba problema. Grapa insa nu era un egoist si tot ce a strans in acea zi de marti avea sa imparta cu Beldie. Grapa ii explica lui Beldie cum ii chema pe stapanii vacilor, caci trebuia sa stie de unde sa le ia dimineata, si sa le distribuie seara. in seara aceea de marti s-au grabit sa ajunga la stana lor. Aici ii astepta baba Leana cu un bors de fasole foarte gustos, din care si Grapa si Beldie au mancat hamesiti. Dupa ce baba Leana a plecat, Grapa a inceput sa scoata din traista lui mare cat un sac bunicel, tot felul de alte feluri de mancare; placinte si gogosi, un borcan de dulceata si multe fructe de vara. S-a scotocit prin buzunare si a scos la iveala mai multe hartii de un leu si chiar vreo doua de trei lei. I-a numariat cu incetineala ca apoi sa-i dea si lui Beldie sase lei. Nu erau chiar jumatate, dar pentru Beldie era un pesches grozav. Nu mai vazuse bani in mana lui de multa vreme. Grapa a inceput sa-i povesteasca lui Beldie despre viata lui. Era orfan de amandoi parintii si nu stie cum se aciuase pe langa mos Lica! Acesta il considera baiatul sau si il proteja fata de cei care ar fi incercat sa-i faca vreun rau. De cu primavara si pana toamna tarziu pazea vacile orasului. Era multumit cu viata lui. Avea peste 30 ani si nu facuse armata, fiindca ori de cate ori incercau sa-l incorporeze ii dadeau drumul caci nu aveau haine cu ce sa-l imbrace. Se vorbea ca mos Lica intervenea de fiecare data sa nu fie incorporat. Lui Grapa i-a placut de Beldie de cum l-a vazut, caci nu mai vazuse un baiat asa de subtirel. Asa se face ca in acea seara Beldie a devenit fratele de cruce al lui Grapa. Beldie nu stia ce sa spuna, nici el nu avea frati buni, dar nu vorbea despre asta. Nu i-a spus lui Grapa nici de unde este, caci nu voia sa se intoarca acasa. De ce? Asta numai Beldie stia! Nici mos Lica nu stia, caci acesta era invatat sa afle totul mult mai tarziu de la Grapa, cel care ii spunea totul mosului, si chiar cu lux de amanunte!
Grapa nu era insurat fiindca fetele cand il vedeau asa inalt si cu picioare mari, nemaivorbind de maini nici nu voiau sa auda de el. Femeile mai trecute sau vaduve il cautau din cand in cand sub diverse motive; sa le repare vreo usa, sa le mute vreun dulap!
Barbatul din el se multumea si cu firimituri, daca nu putea avea painea intreaga. in acea seara de marti pe Beldie l-a lasat sa doarma in stana, caci patul din doua scanduri nu era indeajuns pentru doi. Grapa s-a dus sa doarma in ,,catelul staneir1; cum ii placea sa-i zica unei casute din scanduri care era un fel de rezerva pentru dormit, indeplinind si rolul de ghereta de paza. in stana erau mai multe cojoace vechi si alte paturi, din care a luat si el ceva de invelit pentru a se acoperi, caci in ghereta erau multe paie de ovaz si fiind vara era destul de cald. L-a invelit pe Beldie cu grija frateasca si i-a spus; Noapte buna! Beldie s-a mirat de aceasta urare, caci el nu o mai auzise pana atunci. Beldie stia sa spuna Tatal Nostru, asa cum avea sa faca si in acea seara. Beldie era obisnuit sa doarma pe oriunde se nimerea, prin capite de fan sau sire de paie, sau ghemuit pe bancile salilor de asteptare din gara. Nici nu a stiut cand a trecut noaptea! Dimineata Grapa l-a trezit scuturandu-l usor de umari, la care Beldie a sarit drept in picioare crezand ca e militia! Grapa i-a dat o placinta mare in mana si au plecat spre oras sa-si adune odraslele cornute, pentru o noua zi de munca a lor, a ciurdarilor.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 04.09.2009 07:35
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 12.12.2009 08:39
Mihai LEONTE TRIMITE UN MESAJ CaTRE PRIETENI
Dragi prieteni,
Suntem de ceva timp impreuna. Pe unii parca ii cunosc dintotdeauna.
Pe altii ii cunosc acum si imi face deosebita placere sa-i numesc prieteni.
Unii dintre acesti prieteni mi-au demonstrat ca-mi sunt prieteni adevarati.
Se poate ca nu le-am multumit suficient, cu scuzele de rigoare o fac acum.
Dragii mei prieteni nu pot face prea mult pentru voi, va transmit acum gandurile mele sincere de prietenie si respect. Va urez din tot sufletul sa aveti parte de tot ceea ce va doriti. Sa aveti impliniri si sa fiti sanatosi. Belsugul sa va umple casa.
Sa nu cunoasteti tristetea, doar bucuria sa va insoteasca. Nu pot sa dau sfaturi, fiindca nici eu nu reusesc sa fac ce imi doresc! Totusi ca fiind ajuns la o etate destul de buna, zic eu, mi-as permite sa va spun tuturor; Fiti CUMPaTAtI in TOATE.
Cu adanc respect si pretuire,
Mihai LEONTE din Moldova Noua, Banat, ROMaNIA
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
