Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 08.10.2008 07:54
CIRIPITORUL
- Venise la noi ca nou angajat. Un baiat istet si frumusel. Din fisa de instructaj, datele erau seci; nume si pronume; Cristian TELL, calificare, necalificat. Purtand numele colonelului de la 1848, prieten al lui Nicolae Balcescu, am inceput sa vorbim despre istorie si literatura. Pentru cele 7clase scrise in fisa de instructaj, stia mult mai mult. Totusi mi-am zis; ,,Baiat destept cu 7 clase". intrebandu-l (cum ne instruise psihologul intreprinderii) cam cat va sta la noi, a inceput sa-mi indruge planuri de viitor, si ca va iesi la pensie de aici. Ceva m-a facut sa nu prea cred ce spunea, caci mainile lui aratau ca ale unui pianist, cu degete lungi si fine, cu ceva semne de om care scrisese mult, si nu ale unui muncitor care voia sa spuna ca muncise pe santier. Functia ma obliga sa-l ascult cu atentie.
- L-am repartizat in echipa care deservea locul unde se manevrau vagonetele pline de minereu pentru descarcare. Aici era o echipa de 6 oameni, noul venit era cumva in plus, dar seful il repartizase aici, si trebuia sa respect ordinul. incet-incet omul nostru Tell, era tot mai iubit de cei din echipa, fiindca era ascultator si bun executant. Cum oamenii vechi erau si ei trecuti prin multe, unul imi spune intr-o zi; Mestere Telu (fiindca asa ii spuneau toti) scrie ceva intr-un carnet cand noi nu-l vedem. Nu se poate, ii zic eu celui care-mi spusese. Dar am ramas cu o indoiala in suflet. Am pus pe altcineva sa-l intrebe unde sta si ce face in timpul liber. Personal discutam mai rar cu Telu, si incercam sa-l ignor. Am inceput sa arunc niste poante false, cum si cu cine am fost la baut, pentru a vedea unde se vor duce informatiile mele. Actiunea a dat roade. intr-o dimineata dupa ce oamenii intrasera in mina, sunt chemat la biroul sefului de mina. Aici nu era seful minei, ci secretarul de partid pe mina, maistru si el, si cu care fusesem colegi la scoala de maistri. Acesta incepe sa ma intrebe ce am facut in zilele anterioare si unde fusesem? Am indrugat niste raspunsuri reale in fond, si intentionat ocoleam altceva. Tipul a inceput sa-mi reproseze ca ar trebui sa fiu mai atent, si sa nu mai umblu prin birturi. Nu am zis nimic, si mi-am insusit critica. Dar ajuns la locul de munca, cum am avut ceva timp liber incep sa le povestesc celor din echipa cum fusesem in seara precedenta la restaurant, fara sa dau nume. Unul care ma stia cine sunt ma intarata sa le spun ce si cum bausem, dar eu ocoleam raspunsuri concrete. Cateva zile am difuzat astfel de stiri false. Sistemul a functionat, si dupa vreo cateva zile politrucul ma cheama din nou. incepe cu sfaturi prietenesti si colegiale, si ma avertizeaza ca nu fac bine ce fac. Totusi in final ma intreaba de ce ma port asa? Pentru ca ma cunostea, si o cunostea pe sotia mea, l-am rugat sa o sune la telefon pe sotia mea cand ajunge acasa si sa intrebe ce am facut eu in ultimele zile.
Asta fiind intr-o sambata la schimbul 1, luni seara la schimbul 3 Telu nostru nu a mai aparut la lucru. Cineva a venit si ne-a spus simplu ca se lichideaza, si nu l-am mai vazut. Dupa ceva timp m-am dus la cadre sa intreb de soarta lui. Am ramas stupefiat cand mi s-a spus ca nu aveau nici un angajat cu numele si marca pe care o cautam eu. Am luat fisa de instructaj si am distrus-o. Daca stiam ca va veni intr-o zi revolutia, as fi pastrat acea fisa. Acesta a fost unul dintre asa zisii ,,ciripitori", dar cati nu vor mai fi fost pana la el, si dupa el?
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 10.10.2008 07:05
DESPRE MINERI ȘI MINERIT
Am muncit peste 30 ani in minerit si pot spune ca despre aceasta meserie stiu destule, dar nu totul. Am citit intr-o carte, cum un scriitor se plangea de greutatea muncii in minele din bazinul minier Baia Mare, asta petrecandu-se prin anii 1960. Deoarece in anul 1963 detinutii au fost scosi din toate minele din Romania. in perioada 1958-1961 eram elev ucenic al scolii profesionale de mineri din Zlatna si faceam practica la mina Hanes din bazinul minier al Zlatnei. De bine de rau noi ucenicii aveam asigurata o alimentatie destul de consistenta fata de alte categorii, pentru acea vreme. De muncit munceam cu totii in aceleasi conditiI, ucenici, civili si detinuti. Caci aveam colegi de munca cu care lucram cot la cot, detinuti si civili. Sa nu se creada cumva ca acesti detinuti erau niste ingerasi, ci aveau de executat foarte multi ani de inchisoare. Nici care mai putin de zece ani. Ce hrana primeau acesti detinuti cand {cuvant cenzurat}eau spre punctele de lucru? Poate nu veti crede dar acesti detinuti ,,muncitori" primeau o alimentatie foarte consistenta. Fiecare avea un saculet pentru merinde ce il primea cand pleca din colonie si se urca in camionul care ii duceau la mina. in acest saculet se gaseau alimente suficiente pentru un muncitor din subteran, adica 500grame paine, slanina, salam branza din fiecare cate 100 grame, ceapa si usturoi si uneori si ceva desert. Pentru acea vreme si acele locuri multi civili nu aveau in traista de lucru atata alimentatie.
Dupa absolvirea scolii profesionale am fost repartizat la minele de aur din Almasul Mare, (fostele mine Albini), unde am avut colegi de munca detinuti. Minele unde lucrau detinuti erau pazite de militari destul de inarmati, inchise cu grilaje duble, si fiecare civil avea o legitimatie speciala de acces si nu aveam voie sa introducem in mina carti, reviste sau ziare. Mina Almasul Mare era departe de Zlatna, la marginea localitatii cu acelasi nume. Aici exista un punct alimentar unde painea se aducea de trei ori pe saptamana, si daca nu reuseai sa-ti cumperi respectiva paine, rabdai de foame, cum se exprimau foarte plastic colegii nostri de munca localnici. Tot aici la gura minei functiona si o cantina ce asigura masa calda pentru cei care voiau sa fie abonati la o astfel de masa. Munca in abataje sau alte fronturi din subteran era destul de grea, datorita faptului ca perforatul gaurilor de mina se facea pe uscat, caci apa care exista era o apa acida ce ardea hainele unde le atingeau. Aceasta apa avea o denumire clasica in zona Apusenilor, asa zisa ,,galita", care distrugea sinele de cale ferata din galeriile minei. Aici am vazut cum erau organizati detinutii pe locuri de munca. Cei care optau sa lucreze in subteran erau lasati sa lucreze unde vor ei. Organizarea se facea in colonie. Aici existau diversi capi de grup, ce coordonau si solicitau locul de munca cel mai potrivit cu meseria si priceperea lor. Condamnatii cu ani multi ani de inchisoare lucrau in brigazi unde se muncea ,,la sanger17;r17;. inaintari grele si rapide, suitori de mare risc, unde civilii nici nu incercau in acea vreme. Detinutii stiau ca trebuie sa inainteze, pentru a primi conditionalul maxim, adica 3 zile la zi. Dar printre detinuti erau si asa zisele ,,gulere albe" care evitau locurile de munca grele. Acestia erau cei care aveau studii superioare fiind juristi, ingineri, ofiteri care lucrau fie in administratie, fie la transport sau alte locuri de munca mai usoare dar mai prost retribuite. Echipele astfel constituite nu stateau de vorba cu civilii, iar daca te apropiai de grupul lor, toti taceau la comanda. Discutau cu noi numai strictul necesar desfasurarii activitatii.
Civilii cu detinutii erau intr-o stransa relatie de colaborare. Detinutii confectionau diverse obiecte care le dadeau civililor pentru tigari in mod special. Și aici detinutii aveau hrana indestulatoare. Am ocazia sa lucrez cu un detinut in timpul detentiei.
Dupa ce si-a terminat pedeapsa devenind civil, a revenit la mina si s-a angajat. Nu s-a dezmintit. Deoarece aveam nevoie de bani, atat eu cat si el, ne-am asociat pentru a sapa un suitor de vreo 30 metri inaltime. Șeful minei a fost de acord sa incheiem un contract de acord global, prin care noi ne angajam sa terminam lucrarea in termen de trei luni. Brigada noastra trebuia sa fie formata din noua oameni, insa noi eram doar patru. Cum lucram? Ne-am organizat in doua schimburi si astfel reuseam sa nu pierdem atacurile din fiecare schimb, asa cum faceau detinutii. Lucram in schimburi prelungite pentru a ne incadra intr-om anumita cadenta de realizare a obiectivului nostru. Am reusit sa terminam lucrarea cu 20 zile inainte de termen si astfel sa incasam o suma destul de importanta pentru acele timpuri. Totusi am iesit destul de sifonati, mai bine spus foarte obositi, dar satisfacuti pentru realizarea castigului in primul rand. Toti acei care n-au vazut vreodata o mina, nu stiu ce inseamna sa respiri cel putin opt ore un aer foarte viciat, plin de praf si gaze diverse, din cele mai toxice si in plus sa primesti in plamani particulele de siliciu foarte prezente in minele din Muntii Apuseni.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 10.10.2008 07:06
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 13.10.2008 05:50
E FOARTE GREU Sa FII PARLAMENTAR
in politica a fi in opozitie este ca si cum ai fi intr-un concediu de patru ani. Ai devenit parlamentar ai asigurat un salariu foarte consistent, autoturism la scara, platit de stat (statul fiind noi cetatenii contribuabili). Locuinta la un hotel de multe stele. Hrana la bufetul subventionat al parlamentului, si uite asa daca ai chef te duci la parlament, daca nu dai telefon unui coleg sa voteze in locul tau. Nu te poate trage nimeni la raspundere, te-a ridicat partidul.
Daca vii in teritoriu, saptamanal se zice, treci in goana jeepului tau, din cand in cand la vreo primariie, unde esti primit cu paine si sare, o rachie, o fripturica (de vanat bineinteles). Șoferul ii sopteste secretarului de la primariie sa dea un telefon la ziare, sa se stie ca domnul parlamentar se afla in teritoriu. Daca cineva critica alesii neamului, atunci se organizeaza urgent o conferinta de presa si se aduc in prim plan realizari si succese ale partidului, fie din secolul trecut, fie din istoria indepartata. Și uite asa trec cei patru ani, fara sa stii.
Nu e usor sa fii parlamentar in Romania de azi. Daca esti la putere e cu totul altceva, nimeni nu te atinge cu nici un cuvant.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 19.10.2008 06:08
incERcarI
in momentul cand incepi sa scrii desigur ca incerci sa-ti deschizi acea parte a sufletului inca nevazuta de cei care te inconjoara, si cu atat mai mult de altii mult mai indepartasi. Nu neaparat cei care scriu vor deveni celebri, dar incercarile lor sunt exercitii de curaj pe care foarte multi nu le au. Fiecare scriitor sau poet isi va expune in creatia sa in primul rand sentimentele si gandurile personale. Nu vad nimic rau in asta, ci tocmai ca aceste scrieri in foarte multe cazuri pot fi benefice, atunci cand ele redau experiente de viata prin care autorul a trecut sau altii le au avut si au fost descrise. Experienta de viata, gradul de cultura, talentul si nu in ultimul rand, geniul creatorului se oglindesc in tot ce scrie cu cea mai mare acuratete. Nu as vrea sa dau exemple si totusi nu pot sa trec, fara sa remarc scrierile americanilor Mark Twain si Jack London, a rusilor Tolstoi si Dostoievski in proza. Cat de reale sunt descrierile traite de compatriotul nostru Panait Istrati, Zaharia Stancu, si Marin Preda.
Venind la simplitate ne vom reaminti de acele ,,Amintiri din copilarie" a neintrecutului povestitor Ion Creanga, ce trebuie recitite cel putin odata pe an, pentru deschiderea si destinderea sufletului. in poezie trebuie exemplificat marele Mihai Eminescu in primul rand. De ce? Fiindca marele poet si-a deschis sufletul pentru noi cititorii. Numai ca el a facut-o intr-un mod simplu, cu motivatii foarte deschise, dar cu semnificatii mult mai largi. Aici se remarca geniul sau de necontestat. incercand sa descifram si alti poeti romani, trebuie sa remarcati acei poeti mai putin cunoscuti, cum sunt Panait Cerna sau Ion Paun-Pincio. Chiar daca uitam ca avem si alti poeti mult mai po{cuvant cenzurat}ri cum este cazul lui George Cosbuc, vom vedea la acest poet ca in fiecare poezie sau chiar in fiecare strofa stau ascunse trairile poetului razbatute pana la noi, si atat de citite si cantate de cele mai diverse categorii de persoane.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 23.10.2008 07:18
INDIENII MEI !
intr-o perioada cand munca ne era controlata inca de cum ieseai din apartament, si pana te intorceai din nou acasa nu puteai decat sa vorbesti in vreun fel codificat.
La locul de munca atunci cand incepeam apelul muncitorilor, ca maistru aveam de fiecare data un asistent, din partea partidului unic (pcr), vreun militian, sau cine stie cui ii venea in minte sa asiste. Nu pun la socoteala sefii directi care oricum erau unii mai oameni decat ceilalti. Era un fel de birocratie peste birocratie. inca de la inceputul activitatii mele ca maistru invatasem ca trebuie sa ai oamenii de partea ta. Și astfel in orice relatii foloseam foarte mult poreclele lor. Astfel ii feream de anumite riscuri de a fi sanctionati de cei care nu ii cunosteau. La echipa de transport aveam marea majoritate niste tipi mai bruneti, ceea ce m-a facut sa-i botez ,,indieni". Și cum indienii au doua nume acestia au devenit; Aripa Neagra, Marele Tuciuriu. Taciunele Alb, astfel incat la randul lor ma poreclisera pe mine; Vulturul Plesuv, fiindca aveam un inceput de chelie.
Unii aveau porecle din localitatile de unde veneau sau chiar de prin alte locuri de munca. Dintre acestia se remarca mos Kosava, un batranel simpatic si mucalit in acelasi timp. De glumele lui nu scapa nici un sef, indiferent de rangul sau. Odata fiind anuntata vizita directorului general, mos Kosava s-a gandit ca nu i-ar strica si acestuia o pacaleala de la un muncitor necalificat. A venit ziua respectiva si echipa care il insotea pe director se deplasa pe o galerie nu prea luminata si cu multe armaturi rupte. Mos Kosava vorbise cu mai multi mineri care lucrau acolo sa le distraga atentia la sefi in asa fel incat directorul sa mearga singur inainte. Trucul a prins, iar Kosava statea sprijinit de un stalp, si cand directorul s-a apropiat de el, dupa ce l-a salutat cu un ; noroc bun, l-a rugat sa sprijine putin stalpul sa poata aduce un lemn sa-l propteasca. Astfel ca mos Kosava a disparut in intunericul minei lasandu-l pe director sa pazeasca si sa sprijine stalpul. intre timp apar si cei din staff-ul directorului, gasindu-l pe acesta tinand stalpul cu umariul. Vazand pe director sprijinit de stalp l-au intrebat ce face acolo. Auzind despre ce este vorba si-au dat imediat seama despre farsa pusa la cale de mosul cel glumet. Directorul a ras de gluma respectiva, dar impotriva glumetului nu s-au luat masuri de pedepsire.
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 23.10.2008 07:19
