Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 17.11.2010 18:26
Ciclul; Casa de sub Magulic...autor Mihai LEONTE
CUNOȘTINtA
Fiind elev al scolii profesionale, cum dadea primavara il rugam pe diriginte sa ne lase sa facem meditatia in cimitir unde erau amenajate diverse mese, iar cadrul natural cu arbori destul de batrani era foarte placut. Cu oarecare rezerve dirigintele un profesor foarte generos ne elibera dintre zidurile scolii profesionale. Conditia eliberarii era sa ne formam grupe de cate 4 elevi dupa care ne dadea un bilet de voie. Aici aveam sa cunosc ceva ce nu stiam inca pana atunci. Intr-o zi a venit la noi o distinsa doamna sa o ajutam sa intretina mormantul sotului sau. Adica sa-l sapam si sa o ajutam sa planteze flori. Fiindca eu terminasem ce aveam de invatat m-am oferit sa o ajut. Din discutiile purtate am retinut ca sotul ei murise cu ceva timp in urma macinat de o boala indelunga de plamani. Doamna s-a recomandat a avea in jur de 40 ani, si ca o cheama Minica, un nume destul de curios pentru mine. in timpul cat am ajutat-o la lucru m-a intrebat despre biografia mea, si m-a solicitat sa merg sa o ajut cand am timp liber sa o ajut si acasa la lucrul in gradina. intre timp apare si dirigintele nostru pentru verificare, insotit de un pedagog al scolii. Pe doamna Minica o cunostea caci avea casa in oras. Aceasta tocmai ii explica dirigintelui si pedagogului ca ar dori sa o mai ajut si acasa la diverse lucrari in timpul meu liber. Dirigintele a acceptat si chiar mi-a semnat un bilet de voie permanent. Astfel aveam sa cunosc o lume in care am intrat fara sa vreau. Doamna Minica mi-a dat adresa unde trebuia sa merg. A doua zi dupa orele de curs mi-am anuntat pedagogul de serviciu si am plecat spre adresa data de doamna Minica. Cu toate ca mai fusesem pe acea strada nu remarcasem prea mult casa unde statea doamna Minica. Mi-a spus ca avea de sapat in gradina vreo cateva zeci de metri patrati si sa amenajam straturile de zarzavat si flori. Casa era situata undeva sub panta dealului, practic muntele Magulicea cum ii ziceau localnicii. Doamna Minica locuia cu mama dumneaei in varsta de 61 ani cum aveam sa aflu. Doamna Minica era o femeie destul de frumoasa pentru cei 39 ani ai sai. Avea un corp zvelt si vorbea in continuu ametindu-si partenerii de discutii. M-a intrebat daca fumez si mi-a oferit o tigara Carpati fara filtru. Noi ucenicii fumam ce ne pica in mana. Am mers in gradina si dupa ce mi-a aratat parcela de sapat eu am inceput sa sap cu sarg pentru a termina cat mai repede. insa dupa ce am sapat cam pentru doua straturi m-a oprit si am inceput pregatirea straturilor. Doamna Minica a inceput sa ma descoase si sa-i povestesc despre mine. Bine inteles cum eram destul de larg la gura i-am povestit despre viata mea si locurile pe unde umblasem pana am ajuns la scoala profesionala Zlatna. Am muncit destul de intins iar la ora cand trebuia sa ajung la masa de seara la scoala cele doua straturi erau gata insamantate cu ceapa. Am vrut sa plec dar nu m-a lasat sa merg la masa de la scoala, astfel ca am ramas sa mananc la familia dumneaei. Mama doamnei era si ea o femeie destul de vioaie pentru varsta ei, pregatise cateva ochiuri de oua cu jumarii, si se scuza ca nu gatise ceva mai bun. La masa am fost servit cu tuica insa am gustat doar un mic paharel si am refuzat paharul de vin oferit dupa masa gasind multiple scuze, dupa care am plecat la scoala. Doamna Minica m-a rugat sa vin si a doua zi sa continuam munca. Pentru ziua lucrata mi-a platit 20 lei, suma ce mi se parea destul de mare pentru cat lucrasem.
http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 17.11.2010 18:27
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 18.11.2010 12:22
Ciclul; Casa de sub Magulice...autor Mihai LEONTE
IMPACTUL
In ziua urmatoare am plecat din nou sa-mi continui munca. Acasa era doar doamna Minica si mi-a spus ca astazi nu sapam in gradina si aveam de taiat si aranjat niste lemne. Pentru mine orice munca era tot asa de grea sau usoara si desigur nu ma speriam. Fiind primavara doamna Minica era imbracata intr-un capot destul de usor prin care i se zareau proeminent sanii cu rotunjimi moderate. Lemnele erau intr-o magazie si trebuiau crapate si stivuite, o lucrare nu obositoare pentru mine. Doamna Minica adusese un platou cu placinte cu branza, o carafa cu vin rosu care erau asezate pe o masuta in apropiere. Eu am inceput sa crap buturugile de lemn si nu eram atent la pregatirile ce se efectuau. Despicarea gramezii de lemne nu a durat nici o ora si am inceput sa stivuim lemnele in magazie. Am inceput sa le aranjez cu graba, insa doamna Minica nu avea intentia sa terminam repede. Astfel ca ea mi le dadea la mana si eu le asezam in stiva. La fiecare aplecare capotul doamnei se despica si sanii i se vedeau in toata splendoarea. Avea sanii rotunzi si destul de frumosi. Mai vazusem eu sani, insa ai doamnei pareau splendizi si imi luau ochii. Nu imi permiteam sa visez la ceva. O teama fata de ceva nepermis patrunsese in mine. Ceva avea sa se intample totusi. Nu mai aveam decat vreo cateva lemne si doamna Minica a cazut ca secerata peste gramada de lemne. Nu stiam ce sa fac. Am coborat de pe scara unde eram urcat si am ridicat-o pe doamna Minica incercand sa vad ce are. Am ridicat-o cu mare grija crezand ca s-a lovit, nestiind cum s-a intamplat fiind in acel moment cu spatele spre ea. Am ridicat-o si am observat ca isi revenise. M-a rugat sa o sprijin si sa o duc in casa. Am urcat treptele casei nu prea inalte si am asezat-o pe o canapea. M-a rugat sa ma asez langa ea si sa ii masez putin ceafa. M-am conformat si in scurt timp doamna si-a revenit, multumindu-mi pentru ajutorul dat. Eu m-am rosit si nu stiam ce sa mai fac. Doamna Minica mi-a spus sa iau loc la masa, si a adus tava cu placintele si vinul invitandu-ma sa mananc si sa gust din vinul rosu. Dupa ce se intamplase nu prea stiam cum sa procedez. Doamna Minica nu dadea importanta evenimentului si se comporta ca si cum nu se intamplase nimic. Timpul era cam inaintat si se inserase bine. Voiam sa plec catre internat, insa doamna Minica m-a rugat sa nu plec sa o las singura, caci mama ei era plecata la Alba Iulia unde aveau alta casa. Am acceptat cu riscul de a intarzia de la masa. insa gazda pregatise deja o gustarica destul de consistenta si nu ramaneam flamand. Am inceput sa discutam de multe lucruri mariunte si neimportante. Pana la urma Doamna Minica mi-a spus ca a vorbit cu dirigintele meu ca ma va duce cu ea undeva la munte unde avea un salas. Acum incepeam sa leg caderea si motivul cu lemnele. A inceput sa-mi faca un pat intr-o camera alaturata unde trebuia sa dorm in acea noapte. imi era frica sa beau din vinul oferit asa ca m-am abtinut pe cat posibil. Știam de cand lucrasem la Valea calugareasca faptul ca nu e bine sa bei mult vin. Am stat mai mult de povesti cu doamna Minica, istorisindu-i episoade din viata mea. Se facuse ora 23 si inca nu ma culcasem si nici la internat nu am mers. Doamna Minica s-a apropiat la un moment dat de capul meu si m-a intors cu fata catre ea si m-a sarutat pe gura cu un fel de ciuda parca, dar si cu un fel de gingasie ascunsa. in primul moment nu stiam cum sa ma comport si ce sa fac. Dar nu a trebuit sa actionez in nici un fel fiindca doamna Minica era in bratele mele asa cum stateam pe scaunul de pe care nu ma miscasem de multa vreme. Nu pot sa descriu tot ce s-a intamplat, dar nici nu stiu cum am ajuns in patul pregatit pentru culcare. Dupa ce a stins lumina doamna Minica s-a cuibarit langa mine si nu s-a lasat pana nu m-a dezbracat si de ultima textila de pe mine. Am petrecut in acel pat cam vreo doua ore lasand multe griji ale lumii departe. Strategia caderii fusese bine regizata. Am plecat intr-un tarziu de la casa doamnei Minica si am sarit gardul internatului prin locul pe unde veneau intotdeauna intarziatii. Norocul meu ca aveam colegi de clasa care imi acoperisera lipsa.
http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 21.11.2010 13:26
Ciclul; Casa de sub Magulice...autor Mihai LEONTE
calaTORIA CU MOCaNItA
Dupa impactul cu doamna Minica, nu stiam cum voi mai da ochii cu dumneaei. Mie mi se parea ca am comis o mare greseala! Lucrurile insa aveau sa fie cu totul altfel. Cam in fiecare duminica eram convocati la resedinta de raion Alba Iulia. Eram spre finalul anului doi si participam la spartachiada tineretului. Concuram la proba de saritura in lungime. Plecam din Zlatna in jurul orei 4 dimineata cu trenul Mocanita care parcurgea distanta de 35 kilometri in circa 2 ore si jumatate. Surpriza mea avea sa fie cand la casa de bilete am zarit-o pe doamna Minica. Mi-a facut semn sa ma apropii pentru a-mi spune ca imi va cumpara dumneaei biletul. Am incercat sa-i spun sa nu-mi cumpere bilet, caci noi aveam un delegat care se ocupa de tot. Am ramas impreuna cu ceilalti colegi care mergeau la concurs. Multi ma intrebau cine e doamna? Nu am avut timp de explicatii caci trenul era gata de plecare. Am sesizat ca doamna Minica mi-a aratat biletul si m-a chemat cu un gest subtil. Nu o puteam refuza! Am dat sa urc in tren dar am fost invitat la clasa intai de doamna Minica. Nu stiam ce sa mai fac! Sa merg sau nu? Am asteptat sa se urce dumneaei, iar eu am urmat-o destul de docil. Am lasat-o sa se aseze unde credea de cuviinta. A gasit un loc unde stateam fata in fata cu dumneaei. Discutiile dintre noi erau destul de banale. Am gasit o tema comuna; literatura si cititul. Pe banca noastra nu mai statea nimeni, insa tot drumul nu am indraznit nici sa ridic mana spre doamna Minica. in anumite momente dumneaei ma atingea usor cu mana fie pe genunchi, fie imi mangaia obrazul cu gingasie, ceea ce ma facea sa rosesc. A sesizat acest lucru. Eu o priveam parca pentru prima data, descoperind in privirea de femeie un fel de dorinta, pe care insa nu reuseam sa o inteleg, nici ceea ce era ascuns in aceasta privire. Astfel ca nici nu stiu cum am ajuns la destinatie. Colegii m-au asteptat la coborare, dar in timpul calatoriei delegatul nostru un pedagog, ,,inspectaser1; trenul si ma localizase! La despartire doamna Minica nu mi-a spus nimic. Știa unde se va desfasura concursul. Am fost asteptati de un reprezentant al UTM-ului care ne-a insotit pana la stadionul unde aveau sa se desfasoare intrecerile sportive. Probele de atletism se desfasurau la marginea stadionului. Groapa de sarituri era in spatele unei porti de fotbal.
La momentul cand a inceput proba mea am vazut-o pe doamna Minica intre spectatori. Nu prea eram eu specialist la sarituri, dar nu voiam sa ma fac de rusine, in final am ocupat un nesperat loc trei. Trenul nostru pleca dupa amiaza insa puteam opta pentru cel de seara care pleca la ora 22. Doamna Minica nu m-a lasat sa merg la tren si m-a invitat la casa dumneaei din oras. I-am spus delegatului ca voi veni cu trenul de seara. Ajunsi la domiciliul dumneaei, aveam sa o intalnesc pe mama Minicai. Aceasta m-a primit ca pe o persoana de a casei. Am asteptat terminarea mancarurilor specifice zonei, dar parca si ceva in plus. Casa dumnealor nu era nici deosebita, dar avea ceva placut specific locuintelor ardelene. Era plasata in cartierul tiganesc Lumea Noua aproape de o crescatorie piscicola. Avea garduri de scandura cat tinea gradina lor, iar camerele modeste, dar deosebit de curate si bine aranjate. Dupa servirea mesei doamna Minica m-a invitat la film si astfel puteam sa mai stam de vorba. in sala de cinema am stat chiar pe ultimul rand, unde dorise doamna Minica. Eu eram ca un fel de marioneta fiind manevrat de aceasta fiinta, despre care nu stiam mai nimic. Dupa film ne-am plimbat prin oras numai ca sa pierdem vremea. Totusi ne-am intors acasa devreme pentru ca eu sa ajung la trenul de seara.
http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 23.11.2010 07:50
Ciclul; Casa de sub Magulice...autor Mihai LEONTE
4 inTOARCEREA
Gara mica din Alba Iulia nu era departe de locuinta Minicai, dar am plecat de acasa cu ceva timp mai devreme. Cat am stat acasa la Minica nu s-a intamplat nimic deosebit. Mama acesteia ne-a lasat singuri intr-o camera unde am continuat discutiile noastre banale. Dar doamna Minica a indraznit sa ma sarute de mai multe ori cu un fel de sete, iar eu eram in cea mai dificila situatie. Desigur ca o doream ca femeie insa ceva ma facea sa nu intind mana spre fructul dorit. Nu stiu ce a discutat cu mama dumneaei, nici scopul pentru care venise la Alba Iulia, cert a fost ca se intorcea cu acelasi tren cu care ma intorceam si eu. Scenariul s-a repetat. Adica bilet la clasa intai si singuri pe banca. Vagoanele Mocanitei nu erau compartimentate si oricine intra in vagon vedea totul. Minica s-a plasat langa usa, iarasi fata in fata cu jucaria ei, caci ma consideram o jucarie in mainile ei fiind un inocent in ceea ce priveste femeile, caci abia depasisem pragul celor 18 ani. Doamna Minica s-a apropiat mai mult de mine si nu mi-a lasat libertatea de miscare astfel ca am simtit caldura corpului si un miros care ma imbata pur si simplu. Mi-a spus foarte ferm ca ma dorea cu un fel de ardoare. Simteam si eu o dorinta pe care nu stiam ce va insemna in viitor, avand in vedere diferenta de ani. Am ajuns in Zlatna aproape de ora unu noaptea. Am intarziat intentionat pana ce au coborat toti calatorii si am acceptat sa o conduc pe doamna Minica acasa dar pe un alt traseu. Am ajuns repede acasa unde doamna Minica a aprins repede focul pentru a incalzi camera stiuta de la impact. Am vrut sa ma intorc la internat insa nu am fost lasat. M-a intrebat ce doresc sa mananc sau sa beau. Nu am vrut nimic sa beau pentru simplul motiv, ca nu voiam sa ma intorc mirosind a alcool. in scurt timp scenariul anterior avea sa se repete. Doamna Minica nu m-a lasat sa rasuflu cucerindu-ma cum numai ea stia. fara sa ne dam seama am adormit si ne-am trezit la ora 5 dimineata cand am sarit din pat si am zbughit-o spre internatul scolii. Am avut iarasi noroc nefiindu-mi semnalata lipsa. Al doilea noroc era ca in acea saptamana avea ore la sediul scolii. Saptamana de cursuri era in plina desfasurare. intr-o zi dirigintele m-a chemat acasa la dumnealui sa-l ajut la curatenia de primavara prin curte si gradina. Mai fusesem si cu alte ocazii. in timp ce trebaluiam de zor in mica gradina a dirigintelui a iesit din casa Minica! Am ramas foarte surprins! A venit direct la mine si m-a salutat cu noul,,servusr1; si a inceput sa-mi povesteasca despre serviciul ei de la posta unde era casiera oficiului postal si ce mai are de lucru pe acasa intrebandu-ma cand o mai pot ajuta in gradina. intre timp apare dirigintele cu sotia dumnealui si imi spune ca Minica era de fapt nepoata lor, caci sotia dirigintelui cu mama Minicai erau surori. Am ramas fara cuvinte pentru moment. Cei trei m-au lasat sa-mi continui activitatea si cand eram aproape gata dirigintele a aparut. Mi-a povestit mai multe amanunte din viata Minicai si a familiei sale. M-a invitat sa iau o gustarica cu obisnuita slanina si ceapa, dar si cu branza de oi. Știam de la colegii de clasa ca dumnealui provenea dintr-o familie din satul Capud, situat pe malul Muresului vis a vis de Teius, celebrul nod de cale ferata din Ardeal. Am refuzat sa beau din tuica oferita ca si din vinul rosu, asta fiindca nu voiam sa-mi fac greutati la scoala. S-a ajuns la discutia despre Minica. Dirigintele mi-a dat alte amanunte despre situatia nepoatei sale. Care era intentia si unde voia sa ajunga nu realizam deocamdata. La plecare mi-a dat 10 lei mult prea mult pentru aproximativ o ora de munca. De fapt dumnealui in fiecare duminica ne premia pe cei buni la invatatura cu un film si cum ma numariam printre ei, primeam si eu acel premiu pe care alti diriginti nu-l dadeau. Dirigintele avea si el un baiat si o fata care erau elevi de liceu pe atunci. Astfel ca mai aflasem unele informatii despre Minica. Cum aveam sa procedez in viitor nu stiam!
http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
