Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 28.02.2010 15:47
ARMONII MAJORE 2010 autor Mihai LEONTE
Volumul ARMONII MAJORE 2010 cuprinde creatii inedite nepublicate in alte volume, versuri si proza. Parte dintre ele au fost postate pe NET pe diverse forumuri sau retele literare.
Volumul cuprinde si proza care a fost primita de cititorii NET-isti cu multe aprecieri pozitive. Am cules mesaje de pe NET de la diversi cititori prin care se releva unele aspecte vazute de acesti utilizatori ai netului despre creatia lui Mihai LEONTE.
De asemenea ca si in volumul anterior va cuprinde eseuri ale autorului despre alti colegi condeieri incluse ca prezentari de carte in volume tiparite.
***
Doritorilor le pot trimite formatul electronic al volumului ARMONII MAJORE 2010
http://mihai419.ning.com/group/armoniimajore2010
http://agathe.ning.com/group/armoniimajore2010
http://axiome.ning.com/group/armoniimajore2010
http://en.calameo.com/books/000136769faa740fcc5a3
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 20.04.2010 19:01
Primariia orasului MOLDOVA NOUa Sponsor principal
S.C. BalEANU SERVCOM S.R.L Moldova Noua
Costica Doru ANDRONIC, Patron Moldova Noua
S.C. Partener Moldova Noua patron Marian COCEAN
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
LEONTE, MIHAI
Armoni majore / Mihai Leonte. - Resita : Neutrino, 2010
ISBN 978-973-8916-78-4
821.135.1-1
821.135.1-32
,,Nu face altuia ceea ce nu ai vrea sa ti se faca tie"
Confucius - filosof chinez (551 - 478 i.H.)
ARMONII MAJORE
Versuri si scrieri traite
Prin aceste creatii doresc sa aduc un omagiu cetatenilor din Moldova Noua si Clisura Dunarii.
EU, Mihai LEONTE,
MULtUMESC PENTRU GENEROZITATE CELOR CARE
M-AU SPRIJINIT in EDITAREA ACESTUI VOLUM
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Editat de Mihai LEONTE la 19.05.2010 08:35
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 20.04.2010 19:05
IUBITE CITITORULE,
Cel care scrie incearca sa-si deschida sufletul pentru a spune lumii ce gandeste, ce a invatat, ce stie cat de cat. De fapt, incearca sa impartaseasca din experienta sa. Scrisul este un fel de avere ascunsa si cel care scrie are dorinta sa stie si altii ce a fost si cum a fost in vremea cand a trait. Desigur ca nu toti au un har deosebit, dar incercarile nu trebuie evitate. Umbland prin lume, am incercat sa-mi tin un jurnal intim, cand aveam doar 15-16 ani. Atunci am scris totul cu o sinceritate dezarmanta. Un profesor din scoala profesionala m-a pus sa-l citesc colegilor de clasa, apoi mi l-a cerut si nu l-am mai primit inapoi. Ce o fi vazut interesant in el nu stiu si nici ce a facut cu acel caiet de vreo 200 pagini scrise pe cand lucrasem la santierele din Ploiesti si la Gostatul din Valea calugareasca, in special in anul 1957.
Am plecat de acasa la o varsta frageda si am tinut legatura cu cei de acasa, cu colegi, cu alte cunostinte. in 1966, cand am plecat din Baia de Aries, am lasat unui coleg o lada metalica care cuprindea peste 600 de scrisori. Nu am reusit sa mai recuperez din ele nimic, toate pierzandu-se. Desigur, ar fi interesant azi sa recitesc ce am scris sau ce mi s-a scris, deoarece in mare parte partenerii de corespondenta erau persoane feminine, nu cred ca e cazul sa le nominalizez. Din aceasta corespondenta am invatat multe lucruri folositoare, care m-au ajutat in etapele superioare ale vietii, oferindu-mi acel imbold de autoperfectionare si autodepasire. Sigur ca pe atunci nu puteai sa-ti exprimi deschis tot ce ai fi vrut sa spui si sa ai unele pareri personale, printr-o gandire libera, caci nu stiai cine poate citi ce ai scris si puteai repede ajunge acolo unde nu te asteptai. Am invatat asta de la fostii mei colegi ai ,,facultatii de drept comunr17;r17; cum i se spunea coloniei de detinuti din Almasul Mare, ca e bine sa-ti ascunzi gandurile, ceea ce am facut multi ani, si poate, daca nu s-ar fi schimbat regimul din Romania, nu as fi reusit sa scriu azi aceste randuri. Chiar daca imi manifestam uneori dezacordul fata de unele probleme ce ma nemultumeau, am avut de suferit unele repercusiuni, care insa nu m-au marcat si nici nu m-au facut sa tac in alte ocazii.
De-a lungul vremii am corespondat cu foarte multe persoane, caci in anul 1961 am avut adresa publicata in revista ,,Tineretul Lumiir17;r17; si astfel am corespondat cu o fata din Ungaria aproape un an de zile, bineinteles fiecare in limba sa materna. Nu m-am linistit si in anul 1963 mi s-a publicat adresa in revista rFlacarar1;, o revista foarte citita la acea vreme, dar si de o calitate deosebita. Bineinteles ca mi-au scris multe fete, caci eu m-am recomandat pur si simplu miner, ceea ce pentru acel timp insemna ceva. Din acea corespondenta, asa cum am afirmat, am invatat foarte multe lucruri interesante si utile in acelasi timp. M-a impresionat o fata din Braila care colectiona taieturi din ziare cu accidente si catastrofe miniere. Respectiva fata nu avea nicio legatura cu mineritul si totusi o pasionau acele evenimente din domeniul meseriei mele.
Despre corespondenta si alte lucruri mai speciale discutam cu unchiul meu Ioan LEONTE (mos Nicuta) din Turda, care imi dezvaluia multe aspecte pe care eu nu aveam de unde sa le stiu. Dumnealui a avut masina de scris care i-a fost luata de militie, dupa ce a fost exclus din PMR, datorita faptului ca n-a acceptat o anumita functie. Pentru asta, a tras la lopata pana ce s-a pensionat. in 1966, dupa venirea lui Ceausescu la conducerea partidului, a fost reabilitat, dar pe parcurs si-a pierdut increderea si in acest nou conducator, ajungand pana la urma sa regrete pasul facut, dar trebuia sa faca asta pentru ca avea copii ce trebuiau sa mearga inainte prin viata. Mos Nicuta era si dumnealui un vISĂtor, pot spune ca si mine. Am regretat ca nu am stat mai mult langa dumnealui pentru a mai invata cate ceva. in perioada cat am lucrat si am invatat la Baia de Aries, am scris multe poezii, dar si ceva proza despre anumite stari sufletesti, cuprinse in cateva caiete, care mi-au ramas la diferite persoane si nu le-am mai recuperat niciodata. Nu stiu daca au fost interesante sau nu, dar am certitudinea ca aveau ceva in ele care ar fi interesat pana la urma pe cineva. Baia de Aries a fost pentru mine un adevarat mediu de unde am avut multe de invatat si am castigat o mare experienta de viata. Liceul din aceasta localitate avea o pleiada de profesori cu experienta, completata cu tineri dornici de afirmare. Aici puteai invata carte, daca voiai. Asa ca multe din acumularile mele anterioare s-au cristalizat, devenind certitudini mai tarziu. Am regretat plecarea din acest orasel transilvan, caci am pierdut un tempo in cultura mea , dar a trebuit sa fac acest pas din alte puncte de vedere.
in anii de liceu am citit multa literatura, dar si multe reviste literare ale vremii cum ar fi: Tribuna si Steaua din Cluj, Luceafarul si Gazeta Literara din Bucuresti, fiind abonat la cel putin 10 publicatii ale vremii, ceea ce insemna destul de mult pentru vremea respectiva. Cand m-am transferat la liceul seral din Valea calugareasca, profesoara de limba romana a fost foarte surprinsa ca un muncitor cu sapa din viile gostatului vorbea despre anumiti scriitori cu libertate si destindere. Asa se face ca am trecut clasa a zecea cu note destul de bune la materiile umaniste. Printre muncitorii gostatului, colegii mei de munca, aveam reputatia unui exilat, precum anticul Ovidiu la Pontul Euxin. Mirarea lor era si mai mare cand auzeau ca sunt miner si se mirau cum de stau la gostat pe bani asa putini. Dar si aceasta etapa din viata mea si-a avut rolul ei, care m-a ajutat sa trec peste anumite probleme, pe care a trebuit sa le rezolv in acele momente ale vietii. Din creatia mea poetica din acea vreme se poate deduce ca am avut o viata destul de tumultuoasa, in foarte multe privinte.
La gostatul din Valea calugareasca am avut fericitul prilej sa cunosc oameni deosebiti, care stiau sa pretuiasca omul dupa munca, dar si pentru setea de a se autodepasi. Asa se face ca nu am intampinat niciun fel de piedici pentru a frecventa liceul, asa cum aveam sa intampin piedici cand am ajuns la Moldova Noua, cu toate ca cei de sus spuneau ca s-au creat conditiI, dar in teren era cu totul altceva. Totusi, in anul de gratie 1972, cu toate ca aveam familie si copiii mei erau mici, am reusit sa-mi termin liceul cu diploma de bacalaureat. Cel mai mare sprijin l-am primit din partea sotiei mele care in acel an scolar mi-a fost mereu aproape, incurajandu-mi eforturile si sa trec peste piedicile puse de altii. Numai trecand prin astfel de experiente, poti sa vezi ce mult inseamna familia si sa ai pe cineva care sa te incurajeze si sa te sprijine.
Cu cea mai sincera pretuire,
Mihai LEONTE
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 12.05.2010 07:04
Mihai LEONTE poetul armoniei si al optimismului
Indiferent daca se adreseaza profesiei pe care a imbratisat-o toata viata r11; mineritul si ortacilor, claditi - ca si el - din granit, sau universului copilariei si familiei, ori femeii si naturii in toata splendoarea si gingasia lor sau abordeaza intrebari existentiale si aspecte cotidiene, poeziile domnului Mihai LEONTE sunt strabatute de un optimism debordant, de vitalitatea si energia unui om integru, care - pe parcursul intregii vieti - a pus mai presus de orice Iubirea: iubirea pentru profesia aleasa, iubirea pentru spatiul natal si familie, iubirea de semeni, iubirea pentru frumusetile acestei lumi si r11; in sfarsit r11; iubirea de cuvant, de Poezie.
Cu deosebita sensibilitate si dragoste de viata se apleaca asupra omului simplu r11; minerul, ortacul lui, un adevarat rege al muntelui, al adancului necunoscut si putin exploatat. De aceea poeziile leontiene sunt ca un rlampasr1; al minerului care scormoneste in mariuntaiele muntelui, sunt un firicel de lumina in cotidianul actual, ros de intrebari fara raspuns, de indoieli si deziluzii. Lumina, ultima speranta a minerului, apare dulce in poezia Treptele vremii, ca un far calauzitor prin labirintul intunecos al minei:
Am iubit ca si astazi dulcea lumina,
in adancuri o aveam de la lampa de carbid,
Cu ea m-am calauzit multi ani prin mina,
Razbatand prin acel intuneric perfid.
Mihai LEONTE elogiaza munca minerului plina de truda si sacrificii, dar materializata r11; atat de frumos si ingenios r11; in bijuterii:
Pasii mei, imprimati in minereu,
Se regasesc in frumoase bijuterii
sau:
Port in plamani fire de aur
De care nu pot fi pradat...
( Pasii minerului )
Aurul, metalul nemuritor, atat de ravnit si cautat de toata lumea, apare ca un cantec al perforatorului, iar poetul ne indeamna ca - atunci cand purtam un inel r11; sa ne amintim ca:
Prin el a trecut
Și viata, si moarte. (Aur)
in cromatica poeziilor despre minerit auriul straluceste orbitor alaturi de negru: aur si carbune, frumusete si caldura:
Tu ai fost vreodata-n mina
Sa scoti aur si carbune
Care ne aduc lumina?
Atunci nu stii ce-i pe lume! ( Ai fost?)
Acest aur se transfera in frunzele toamnei, anotimp iubit de poet si datorita cromaticii. Asa cum e legat indestructibil de mariuntaiele muntelui care l-au calit, transferandu-i din marietia si puterea lor, tot asa, prin fire nevazute, comunica cu natura, cu intreg Universul. Nascut din duritatea stancilor si a muntilor, format la scoala aspra a vietii, poetul ne descopera un suflet iubitor de frumos, plin de candoare in fata frumusetilor naturii, in general si a florilor, in special. Trandafirul, simbolul etern al iubirii, este floarea preferata:
Campuri largi de trandafiri
Sa fie viata noastra.
Amintirile, ca niste flori de mina luminoase, coplesesc sufletul poetului: Veniti amintiri, aici sa v-adun / in causul palmelor batrane, purtandu-l intr-un trecut indepartat, dar drag, pe pamantul natal, in satul copilariei, pe malul paraului Ciofu, cu lutul imbracandu-i, protector, picioarele:
Auzeam melodii din ale Ciofului izvoare
Trilurile graurilor din vechii nuci,
Umblam bogat, cu glodul pe picioare,
Timpul a trecut, ce mult e de atunci!
(Lut arzand)
Dragostea pentru mama, pierduta la o varsta frageda, trece peste vremi si bate la usa sufletului nostru intr-un mod induiosator:
Mama, tu mi-ai fost dragostea dintai
Și mana-ti calda r11; primul capatai.
( Dragostea mamei )
Iubirea este pentru poet o oaza de liniste sau vatra de carbuni arzand... o iubire mereu vie, in legatura permanenta cu Universul, o iubire eterna:
Oare ce-mi trebuie, doamna,
Pentru vesnicie a te iubi?
sau
Sa ma pierd cu tine in neant...
(Vreau sa fiu vantul Zefir)
Iubirea simpla, decenta pentru sotie, il determina sa exclame, la fel de simplu si direct:
Tu nu esti Venus din Millo
Dar pentru mine esti o stea,
Candva iti spuneam: copilo!
Și astazi te strig tot asa.
( Draga mea )
in centrul universului poetic leontian femeia apare in diverse ipostaze: iubita, sotie, mama, fiind o stea, cantec si refren, flacara vie, a vietii regina, tezaur, bulgare de aur. Dorul poetului este nemasurat:
De tine sunt mereu flamand,
Oricat te-as bea, imi e tot sete.
( Mereu flamand )
Optimismul si omenia care-l caracterizeaza, increderea intr-un viitor mai bun, il determina pe poet sa-si aplece, grijuliu, privirea asupra fiintelor care-i sunt alaturi, pe care doreste sa le protejeze, insuflandu-le curaj in fata greutatilor inerente ale vietii:
Nu vreau tristete sa strangi
Nici inima sa-ti frangi...
......................................
Deci, fii tare si te lupta!
( Alunga-ti tristetea! )
Este acea filozofie simpla, intalnita si in poezia lui George COȘBUC, potrivit careia viata ti-a fost data s-o traiesti luptand impotriva tuturor obstacolelor, cu scopul r11; vadit r11; de a te inalta spiritual. in ciuda problemelor de sanatate cu care se confrunta, optimismul poetului sfideaza chiar si moartea:
Tu ma cauti, Alba Mireasa,
Sa ma-mbratisezi frigida,
Nu am frica de-a ta coasa,
De nemurirea ta rigida.
( Alba Mireasa )
Dincolo de optimismul lui debordant, la fel cu omul de rand, obisnuit, poetul e framantat r11; permanent r11; de intrebari existentiale:
Doamne, dupa ce voi muri
Voi fi mai celebru ca acum?
( Cand voi pleca ) sau:
Doamne, ma intreb pe mine...
Unde este rau si unde este bine
in lumea asta?
( Culoarea vietii )
Poetul este un luptator tenace si perseverent, care nu se apleaca in fata intemperiilor vietii, gasind permanent taria de a merge mai departe:
Sa ajung unde sunt acum
Nu am sovait din mers,
Cu un optimist parfum
Greutatile le-am sters.
( Parfum optimist )sau:
Oricata suferinta strang
Nu vreau sa plang, nu vreau sa cad.
(Tu crezi?)
Titlul acestui volum, ARMONII MAJORE, cred ca nu este intamplator, deoarece poeziile cuprinse in el transmit cititorului seninatate, armonie, impacarea poetului cu sine insusi si cu lumea inconjuratoare, cu intreg Universul.
Ma bucur alaturi de omul si poetul Mihai LEONTE pentru aceasta realizare.
Cu deosebita stima,
profesor Bombonica CURELCIUC,
Suceava
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Postare: 564 Locaţia: Moldova Noua Romania Înscris: 13.04.08
Postat la 17.05.2010 21:33
Miner prin adancurile cuvantului...
Duminica, 14 Februarie 2010...
incerc sa daruiesc acestui OM, miner prin adancurile cuvantului si al Muntilor Apuseni, o parte din sufletul meu! O parte din Viata mea ratacita prin galeriile minelor, cele fara de sfarsit ale Apusenilor, acolo unde ochii mei au vazut Aurul veritabil si Argintul viu al tuturor vanzarilor, acolo unde mainile mele au purtat pulberea lor si o mai poarta inca... Baia de Aries! Orasul dintre Munti! Timp de 12 ani am trait, am scris si am visat alaturi de pruncii mei in pridvoarele inserarilor si diminetilor lui! DA, ARMONII MAJORE!
imi plec genunchii in fata Gandului dintre copertile acestui volum! Mihai LEONTE! Fost miner in orasul meu de suflet. Cata gingasie, cata puritate in privirile acestui Copil! Doamne, fa-i Copilaria neterminata!
Am citit din cartea aceasta ARMONII MAJORE cat pentru o Duminica intreaga... Aproape in fiecare vers e o Ana zidita, sotia cea draga...O aripa neinfranta acolo, pentru zborul asteptat...Un DOR de-a pururi nevindecat pentru salasul inimii de roman, trecut prin Muntii Apuseni, muntii Craiului vesnic neuitat; AVRAM IANCU... Frunze risipite pe aleile Timpului din noi intru mereu aceeasi primavara... Peste toate plaiurile aceleasi neprihanite aduceri aminte... Aceleasi rugaciuni smerite in fata pietrei facatoare de minuni ale Muntilor Apuseni, in fata acelui rau mare, cu nume de Aries, pe care poetul l-a trecut cu picioarele simtindu-i acuratetea...
O Patrie intreaga freamata prin padurile lui Mihai LEONTE, cu toate tulnicele si fluierele care le va transmite viitorului, inlacrimate, cum le doresc cei care nu au calcat pamantul plin de istorie al Muntilor Apuseni...
Ce dulce, binecuvantata boare de vant!
Cu pretuirea cuvenita,
Nicolae NICOARa- Horia din Muntii Apuseni
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
